Capitolul anterior
DărniciaÎncercările dărniciei
Încercarea credinței
Frații mei, ce-i folosește cuiva să spună că are credință, dacă n-are fapte? Poate oare credința aceasta să-l mântuiască? Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana de toate zilele și unul dintre voi le zice: „Duceți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? Tot așa și credința, dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși. (Iacov 2:14-17)
Încercarea dacă dragostea lui Dumnezeu rămâne în noi
Dar cine are bogățiile lumii acestea, și vede pe fratele său în nevoe, și își închide inima față de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu? (1 Ioan 3:17)
Încercarea dragostei față de aproapele
Nu spun lucrul acesta ca să vă dau o poruncă, ci pentru râvna altora și ca să pun la încercare curăția dragostei voastre. (2 Corinteni 8:8)
Exemplul bunului samaritean
Dar un samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el și, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. S-a apropiat de i-a legat rănile și a turnat peste ele untdelemn și vin, apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han și a îngrijit de el. A doua zi, când a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului și i-a zis: ‘Ai grijă de el, și orice vei mai cheltui, îți voi da înapoi la întoarcere.’ (Luca 10:33-35)
Încercarea stăpânirii lui Hristos
„Dacă vrei să fii desăvârșit”, i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci și vei avea o comoară în cer! Apoi vino și urmează-Mă.” Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat, pentru că avea multe avuții. (Matei 19:21-22)
Isus S-a uitat țintă la el, l-a iubit și i-a zis: „Îți lipsește un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoarăân cer. Apoi vino, ia-ți crucea și urmează-Mă.” Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot, căci avea multe avuții. (Marcu 10:21-22)
Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îți mai lipsește un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci și vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino și urmează-Mă.” Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot, căci era foarte bogat. (Luca 18:22-23)
Atitudini în dărnicie
Atitudinea lui Dumnezeu
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. (Ioan 3:16)
Și noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu față de noi. Dumnezeu este dragoste și cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, și Dumnezeu rămâne în el. (1 Ioan 4:16)
...orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare. (Iacov 1:17)
Atitudinea noastră
Care este atitudinea potrivită?
Cu dragoste
Și chiar dacă mi-aș împărți toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars, și n-aș avea dragoste, nu-mi folosește la nimic. (1 Corinteni 13:3)
Cu bucurie
Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubește Dumnezeu ”. (2 Corinteni 9:7)
Cum dăm cu dragoste?
Dă Domnului ca expresie a dragostei și a închinării
„Vorbește copiilor lui Israel să-Mi aducă un dar; să-l primiți pentru Mine de la orice om care-l va da cu tragere de inimă. (Exodul 25:2)
„Când vei socoti pe copiii lui Israel și le vei face numărătoarea, fiecare din ei să dea Domnului un dar în bani pentru răscumpărarea sufletului lui, ca să nu fie loviți de nicio urgie, cu prilejul acestei numărători. Iată ce vor da toți cei ce vor fi cuprinși în numărătoarea aceasta: o jumătate de siclu, după siclul Sfântului Locaș, care este de douăzeci de ghere; o jumătate de siclu va fi darul ridicat pentru Domnul. Orice om cuprins în numărătoare, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, va plăti darul ridicat pentru Domnul. (Exodul 30:12-14)
Luați din ce aveți și aduceți un prinos Domnului. Fiecare să aducă prinos Domnului ce-l lasă inima: aur, argint și aramă; (Exodul 35:5)
Toți cei cu tragere de inimă și bunăvoință au venit și au adus un prinos Domnului pentru lucrarea cortului întâlnirii, pentru toată slujba lui și pentru veșmintele sfinte. Au venit îndată bărbații și femeile, toți cei cu tragere de inimă și au adus belciuge de nas, inele, cercei, brățări, salbe și tot felul de lucruri de aur; fiecare a adus prinosul de aur, pe care-l închinase Domnului. Toți cei ce aveau stofe (materii) vopsite în albastru, în purpuriu, în cărămiziu, din in subțire și păr de capră, piei de berbec vopsite în roșu și piei de vițel de mare le-au adus. Toți cei ce puteau aduce prin ridicare un prinos de argint și de aramă au adus prinosul Domnului. Toți cei ce aveau lemn de salcâm bun pentru lucrările rânduite pentru slujbă l-au adus. Toate femeile iscusite au tors cu mânile lor și au adus lucrul lor, și anume: tort vopsit în albastru, în purpuriu, în cărămiziu și in subțire. Toate femeile cu tragere de inimă și iscusite au tors păr de capră. Fruntașii poporului au adus pietre de onics și alte pietre pentru efod și pieptar; mirodenii și untdelemn, pentru sfeșnic, pentru untdelemnul ungerii și pentru tămâia mirositoare. Toți copiii lui Israel, bărbați și femei, pe care-i trăgea inima să ajute la lucrul poruncit de Domnul prin Moise au adus Domnului daruri de bunăvoe. (Exodul 35:21-29)
Din toate acele daruri să aducă Domnului câte o bucată ca dar ridicat; ea să fie a preotului care stropește sângele jertfei de mulțumire. (Leviticul 7:14)
Domnul a zis lui Aaron: „Iată, din toate lucrurile pe care Mi le închină copiii lui Israel, îți dau pe cele care Îmi sunt aduse prin ridicare; ți le dau ție și fiilor tăi ca drept al ungerii, printr-o lege veșnică. Iată ce va fi al tău dintre lucrurile preasfinte care nu sunt mistuite de foc: toate darurile din jertfele lor de mâncare, toate jertfele lor de ispășire și toate jertfele pentru vină pe care Mi le vor aduce; lucrurile acestea preasfinte să fie ale tale și ale fiilor tăi. Să le mâncați într-un loc preasfânt; orice bărbat să mănânce din ele; să le priviți ca sfinte. Iată ce va mai fi al tău: toate darurile pe care le vor aduce copiii lui Israel prin ridicare și legănându-le într-o parte și în alta ți le dau ție, fiilor tăi și fiicelor tale împreună cu tine, printr-o lege veșnică. Oricine va fi curat în casa ta să mănânce din ele. Îți dau cele dintâi roade pe care le vor aduce Domnului: tot ce va fi mai bun din untdelemn, tot ce va fi mai bun din must și grâu. Cele dintâi roade ale pământului lor pe care le vor aduce Domnului să fie ale tale. Oricine va fi curat în casa ta să mănânce din ele. Tot ce va fi închinat Domnului prin făgăduință în Israel să fie al tău. Orice întâi născut din orice trup pe care-l vor aduce Domnului, atât din oameni, cât și din dobitoace, să fie al tău. Numai să lași să se răscumpere întâiul născut al omului și să lași să se răscumpere și întâiul născut al unui dobitoc necurat. Să lași să se răscumpere întâii născuți ai oamenilor de la vârsta de o lună, după prețuirea ta, cu prețul de cinci sicli de argint, după siclul Sfântului Locaș, care este de douăzeci de ghere. Dar să nu lași să se răscumpere întâiul născut al vacii, nici întâiul născut al oii, nici întâiul născut al caprei; acestea sunt lucruri sfinte. Sângele lor să-l stropești pe altar și să le arzi grăsimea; aceasta va fi o jertfă mistuită de foc de un miros plăcut Domnului. Carnea lor să fie a ta, ca și pieptul care se leagănă într-o parte și în alta și ca și spata dreaptă. Îți dau ție, fiilor tăi și fiicelor tale împreună cu tine, printr-o lege veșnică, toate darurile sfinte pe care le vor aduce Domnului copiii lui Israel prin ridicare. Acesta este un legământ de necălcat și pe vecie înaintea Domnului, pentru tine și pentru sămânța ta împreună cu tine.” Domnul a zis lui Aaron: „Tu să n-ai nicio moștenire în țara lor și să n-ai nicio parte de moșie în mijlocul lor. Eu sunt moștenirea și partea ta de moșie în mijlocul copiilor lui Israel. Fiilor lui Levi le dau ca moștenire orice zeciuială în Israel, pentru slujba pe care o fac ei, pentru slujba cortului întâlnirii. Copiii lui Israel să nu se mai apropie de cortul întâlnirii, ca să nu se facă vinovați de vreun păcat și să moară. Ci leviții să facă slujba cortului întâlnirii și să rămână încărcați cu fărădelegile lor. Ei să n-aibă nicio moștenire în mijlocul copiilor lui Israel: aceasta să fie o lege veșnică printre urmașii voștri. Leviților le dau de moștenire zeceuelile pe care le vor aduce copiii lui Israel Domnului prin ridicare, de aceea zic cu privire la ei: ‘Să nu aibă nicio moștenire în mijlocul copiilor lui Israel.’” (Numeri 18:8-24)
Împăratul David le-a închinat Domnului, împreună cu argintul și aurul pe care-l luase de la toate popoarele, de la Edom, de la Moab, de la fiii lui Amon, de la filisteni și de la Amalec. (1 Cronici 18:11)
Mulți au adus Domnului daruri în Ierusalim și au adus daruri bogate lui Ezechia, împăratul lui Iuda, care de atunci s-a înălțat în ochii tuturor popoarelor. (2 Cronici 32:23)
Împăratul David le-a închinat Domnului, cum închinase și argintul și aurul luate de la toate neamurile pe care le biruise, (2 Samuel 8:11)
Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulțumiri și împlinește-ți juruințele făcute Celui Preaînalt! (Psalmii 50:14)
De aceea, voi merge în Casa Ta cu arderi-de-tot, îmi voi împlini juruințele făcute Ție, (Psalmii 66:13)
Împărații Îți vor aduce daruri la Ierusalim. (Psalmii 68:29)
Faceți juruințe Domnului Dumnezeului vostru și împliniți-le! Toți cei ce-L înconjoară să aducă daruri Dumnezeului celui înfricoșat. (Psalmii 76:11)
Căci pe muntele Meu cel sfânt, pe muntele cel înalt al lui Israel”, zice Domnul Dumnezeu, „acolo Îmi va sluji toată casa lui Israel, toți cei ce vor fi în țară; acolo îi voi primi cu bunăvoință, voi cere darurile voastre de mâncare, cele dintâi roade din darurile voastre și tot ce-Mi veți închina. (Ezechiel 20:40)
„Scoală-te, fiica Sionului și treeră! Căci îți fac un corn de fier și o copită de aramă, ca să sfărâmi multe popoare și să închini Domnului prada lor, să închini Domnului întregului pământ averile lor!” (Mica 4:13)
Tot ce avem este de la Domnul și Îi dăm înapoi
Căci ce sunt eu și ce este poporul meu, ca să putem să-Ți aducem daruri de bunăvoe? Totul vine de la Tine și din mâna Ta primim ce-Ți aducem. Înaintea Ta noi suntem niște străini și locuitori, ca toți părinții noștri. Zilele noastre pe pământ sunt ca umbra și fără nicio nădejde. Doamne, Dumnezeul nostru, din mâna Ta vin toate aceste bogății pe care le-am pregătit ca să-Ți zidim o casă, Ție, Numelui Tău celui sfânt, și ale Tale sunt toate. (1 Cronici 29:14-16)
Exemplul Pruncului Hristos
După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit niște magi din Răsărit la Ierusalim (Matei 2:1)
Exemplu de a nu da Domnului
Nu Mi-ai adus oile tale ca ardere-de-tot și nu M-ai cinstit cu jertfele tale. Nu te-am chinuit cu daruri de mâncare, pe care trebuia să Mi le aduci, și nu te-am obosit cu jertfe de tămâe. Nu Mi-ai cumpărat trestie mirositoare cu argint și nu M-ai săturat cu grăsimea jertfelor tale, dar tu M-ai chinuit cu păcatele tale și M-ai obosit cu nelegiuirile tale. (Isaia 43:23-24)
Dă cu bucurie supunându-te Domnului/dăruiește de bunăvoie
...aurul pentru cea ce trebue să fie de aur și argintul pentru cea ce trebue să fie de argint și pentru toate lucrările pe care le vor face lucrătorii. Cine vrea să-și mai aducă de bunăvoe astăzi darurile înaintea Domnului?” Căpeteniile caselor părintești, căpeteniile semințiilor lui Israel, căpeteniile peste mii și peste sute și îngrijitorii averii împăratului au adus daruri de bunăvoe. Au dat pentru slujba Casei lui Dumnezeu: cinci mii de talanți de aur, zece mii de darici, zece mii de talanți de argint, optsprezece mii de talanți de aramă și o sută de mii de talanți de fier. Cei ce aveau pietre scumpe le-au dat pentru vistieria Casei Domnului în mânile lui Iehiel, Gherșonitul. Poporul s-a bucurat de darurile lor de bunăvoe, căci le dădeau cu dragă inimă Domnului, și împăratul David, de asemenea, s-a bucurat mult. (1 Cronici 29:5-9)
Căci ce sunt eu și ce este poporul meu, ca să putem să-Ți aducem daruri de bunăvoe? Totul vine de la Tine și din mâna Ta primim ce-Ți aducem. Înaintea Ta noi suntem niște străini și locuitori, ca toți părinții noștri. Zilele noastre pe pământ sunt ca umbra și fără nicio nădejde. Doamne, Dumnezeul nostru, din mâna Ta vin toate aceste bogății pe care le-am pregătit ca să-Ți zidim o casă, Ție, Numelui Tău celui sfânt, și ale Tale sunt toate. Știu, Dumnezeule, că Tu cercetezi inima și că iubești curăția de inimă, de aceea Ți-am adus toate aceste daruri de bunăvoe în curăția inimii mele și am văzut acum cu bucurie pe poporul Tău, care se află aici, aducându-Ți de bunăvoe darurile lui. (1 Cronici 29:14-17)
Fraților, voim să vă aducem la cunoștință harul pe care l-a dat Dumnezeu în Bisericile Macedoniei. În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare și sărăcia lor lucie au dat naștere la un belșug de dărnicie din partea lor. Vă mărturisesc că au dat de bunăvoe, după puterea lor și chiar peste puterile lor. Și ne-au rugat cu mari stăruințe pentru harul și părtășia la această strângere de ajutoare pentru sfinți. Și au făcut aceasta nu numai cum nădăjduisem, dar s-au dat mai întâi pe ei înșiși Domnului și apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu. (2 Corinteni 8:1-5)
Atitudinea este mai importantă decât suma dată
Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi dați zeciuială din izmă, din mărar și din chimen și lăsați nefăcutecele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila și credincioșia; pe acestea trebue să le faceți, și pe acelea să nu le lăsați nefăcute. (Matei 23:23)
Dar vai de voi, fariseilor! Pentru că voi dați zeciuială din izmă, din rută și din toate zarzavaturile, și dați uitării dreptatea și dragostea de Dumnezeu: pe acestea trebuia să le faceți, și pe celelalte să nu le lăsați nefăcute! (Luca 11:42)
„Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu și altul, vameș. Fariseul stătea în picioare și a început să se roage în sine astfel: ‘Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, hrăpăreți, nedrepți, preacurvari, sau chiar ca vameșul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.’ Vameșul stătea departe și nu îndrăznea nici ochii să și-i ridice spre cer, ci se bătea în piept și zicea: ‘Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!’ Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalță va fi smerit și oricine se smerește va fi înălțat.” (Luca 18:10-14)
A da cu atitudinea potrivită/Domnul primește darul
Abel a adus și el o jertfă de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui și din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel și spre jertfa lui, (Geneza 4:4)
Prin credință a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Și prin ea vorbește el încă, măcar că este mort. (Evrei 11:4)
Am de toate și sunt în belșug. Sunt bogat de când am primit prin Epafrodit ce mi-ați trimis…, un miros de bună mireasmă, o jertfă bine primită și plăcută lui Dumnezeu. (Filipeni 4:18)
A da cu atitudine greșită/Domnul respinge darul
După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mâncare din roadele pământului. Abel a adus și el o jertfă de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui și din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel și spre jertfa lui, dar spre Cain și spre jertfa lui n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare și i s-a posomorât fața. (Geneza 4:3-5)
„Duceți-vă numai la Betel și păcătuiți! Duceți-vă la Ghilgal și păcătuiți și mai mult! Aduceți-vă jertfele în fiecare dimineață și zeceuelile la fiecare trei zile! Faceți să fumege jertfe de mulțumire făcute cu aluat! Trâmbițați-vă, vestiți-vă darurile de mâncare de bunăvoe! Căci așa vă place, copii ai lui Israel”, zice Domnul Dumnezeu. „Și Eu, de partea Mea, v-am trimis foametea în toate cetățile voastre și lipsa de pâne în toate locuințele voastre. Cu toate acestea, tot nu v-ați întors la Mine”, zice Domnul. (Amos 4:4-6)
Când Îmi aduceți arderi-de-tot și daruri de mâncare, n-am nicio plăcere de ele, și vițeii îngrășați pe care-i aduceți ca jertfe de mulțumire, nici nu Mă uit la ei. Ci dreptatea să curgă ca o apă curgătoare și neprihănirea, ca un pârâu care nu seacă niciodată! (Amos 5:22, 24)
Mi-ați adus voi jertfe și daruri de mâncare în timpul celor patruzeci de ani din pustiu, casa lui Israel?… Veți ridica dar pe Sacut, împăratul vostru, și pe Caivan, chipurile voastre idolești, steaua dumnezeului vostru pe care vi l-ați făcut, și vă voi duce în robie dincolo de Damasc”, zice Domnul, al cărui Nume este Dumnezeul oștirilor. (Amos 5:25-27)
Iată acum ce mai faceți: Acoperiți cu lacrimi altarul Domnului, cu plânsete și gemete, așa încât El nu mai caută la darurile de mâncare și nu mai poate primi nimic din mânile voastre. Și dacă întrebați: „Pentru ce?” Pentru că Domnul a fost martor între tine și nevasta din tinerețea ta, căreia acum nu-i ești credincios, măcar că este tovarășa și nevasta cu care ai încheiat legământ! (Maleahi 2:13-14)
Minciuna față de Duhul Sfânt
Dar un om, numit Anania, a vândut o moșioară, cu nevastă-sa Safira, și a oprit o parte din preț cu știrea nevestei lui, apoi a adus partea cealaltă și a pus-o la picioarele apostolilor. Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ți-a umplut Satana inima ca să minți pe Duhul Sfânt și să ascunzi o parte din prețul moșioarei? Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Și, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu prețul ei? Cum s-a putut naște un astfel de gând în inima ta? N-ai mințit pe oameni, ci pe Dumnezeu.” Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut jos și și-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toți cei ce ascultau aceste lucruri. Flăcăii s-au sculat, l-au învelit, l-au scos afară și l-au îngropat. Cam după trei ceasuri, a intrat și nevastă-sa, fără să știe ce se întâmplase. Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atât ați vândut moșioara?” „Da”, a răspuns ea, „cu atâta.” Atunci, Petru i-a zis: „Cum de v-ați înțeles între voi să ispitiți pe Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la ușă și te vor lua și pe tine.” Ea a căzut îndată la picioarele lui și și-a dat sufletul. Când au intrat flăcăii, au găsit-o moartă; au scos-o afară și au îngropat-o lângă bărbatul ei. (Faptele apostolilor 5:1-10)
Pentru a îndreptăți păcatul
„Eram datoare cu o jertfă de mulțumire, azi mi-am împlinit juruințele. (Proverbe 7:14)
Foloasele dărniciei
Foloase pentru cel ce dă
În toate privințele v-am dat o pildă și v-am arătat că, lucrând astfel, trebue să ajutați pe cei slabi și să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuși a zis: ‘Este mai ferice să dai decât să primești.’ ” (Faptele apostolilor 20:35)
Sporirea apropierii de Domnul
Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră. (Matei 6:21)
Căci unde este comoara voastră, acolo este și inima voastră. (Luca 12:34)
Sporire în cer
...cistrângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură. (Matei 6:20)
„Dacă vrei să fii desăvârșit”, i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci și vei avea o comoară în cer! Apoi vino și urmează-Mă.” (Matei 19:21)
Vindețice aveți și dați milostenie. Faceți-vărost de pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoțul și unde nu roade molia. (Luca 12:33)
„Să vorbești leviților și să le spui: ‘Când veți primi de la copiii lui Israel zeciuiala pe care v-o dau din partea lor, ca moștenire a voastră, să luați întâi din ea un dar pentru Domnul, și anume a zecea parte din zeciuială, (Numeri 18:26)
Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îți mai lipsește un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci și vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino și urmează-Mă.” (Luca 18:22)
Nu că umblu după daruri. Dimpotrivă, umblu după câștigul care prisosește în folosul vostru. (Filipeni 4:17)
Îndeamnă pe bogații veacului acestuia să nu se îngâmfe și să nu-și pună nădejdea în niște bogății nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belșug ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogați în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alții, așa ca să-și strângă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie pentru ca să apuce adevărata viață. (1 Timotei 6:17-19)
Sporire pe pământ
După trei ani, să scoți toată zeciuiala din venitul tău din anul al treilea și s-o pui în cetățile tale. Atunci să vină levitul, care n-are nici parte, nici moștenire cu tine, străinul, orfanul și văduva care vor fi în cetățile tale și să mănânce și să se sature, pentru ca Domnul Dumnezeul tău să te binecuvânteze în toate lucrările pe care le vei face cu mânile tale. (Deuteronomul 14:28-29)
Atunci, marele preot Azaria, din casa lui Țadoc, i-a răspuns: „De când au început să se aducă darurile în Casa Domnului, noi am mâncat, ne-am săturat și a mai rămas mult, căci Domnul a binecuvântat pe poporul Său. Și iată ce mare grămadă a mai rămas!” (2 Cronici 31:10)
Cinstește pe Domnul cu averile tale și cu cele dintâi roade din tot venitul tău, căci atunci grânarele îți vor fi pline de belșug și teascurile tale vor geme de must. (Proverbe 3:9-10)
Unul care dă cu mână largă ajunge mai bogat; și altul care economisește prea mult nu face decât să sărăcească. Sufletul binefăcător va fi săturat, și cel ce udă pe alții va fi udat și el. (Proverbe 11:24-25)
Aruncă-ți pânea pe ape și, după multă vreme, o vei găsi iarăși! (Eclesiastul 11:1)
Dați, și vi se va da; ba încă vi se va turna în sâno măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veți măsura, cu aceea vi se va măsura.” (Luca 6:38)
Să știți: cine seamănă puțin, puțin va secera, iar cine seamănă mult, mult va secera. Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubește Dumnezeu ”. Și Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiți în orice faptă bună, după cum este scris: „A împrăștiat, a dat săracilor, neprihănirea lui rămâne în veac.” „Cel ce dă sămânță semănătorului și pâne pentru hrană” vă va da și vă va înmulți și vouă sămânța de semănat și va face să crească roadele neprihănirii voastre. În chipul acesta veți fi îmbogățiți în toate privințele, pentru orice dărnicie, care, prin noi, va face să se aducă mulțumiri lui Dumnezeu. (2 Corinteni 9:6-11)
Și Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuințele voastre, după bogăția Sa, în slavă, în Isus Hristos. (Filipeni 4:19)
Provocarea de a-L încerca pe Domnul pentru sporire materială
Aduceți însă la casa vistieriei toate zeceuelile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneți-Mă astfel la încercare”, zice Domnul oștirilor, „și veți vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor și dacă nu voi turna peste voi belșug de binecuvântare. (Maleahi 3:10)
Sporirea binecuvântărilor
Cele mai bune din cele dintâi roade de orice fel și partea ridicată din toate darurile de mâncare pe care le veți aduce ca daruri ridicate vor fi ale preoților; veți da preoților și pârga făinii voastre, pentru ca binecuvântarea să rămână peste casa voastră. (Ezechiel 44:30)
Un sutaș avea un rob la care ținea foarte mult și care era bolnav pe moarte. Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutașul a trimis la El pe niște bătrâni ai iudeilor, ca să-L roage să vină să vindece pe robul lui. Aceștia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul și au zis: „Face să-i faci acest bine, căci iubește neamul nostru și el ne-a zidit sinagoga.” (Luca 7:2-5)
În Iope, era o uceniță numită Tabita, nume care, în tălmăcire, se zice Dorca. Ea făcea o mulțime de fapte bune și milostenii. În vremea aceea, s-a îmbolnăvit și a murit. După ce au scăldat-o, au pus-o într-o odae de sus. Petru a scos pe toată lumea afară, a îngenuncheat și s-a rugat; apoi, s-a întors spre trup și a zis: „Tabita, scoală-te!” Ea a deschis ochii și, când a văzut pe Petru, a stat în capul oaselor. (Faptele apostolilor 9:36-37, 40)
În Cezareea era un om cu numele Corneliu, sutaș din ceata de ostași numită „Italiana”. Omul acesta era cucernic și temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului și se ruga totdeauna lui Dumnezeu. Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut lămurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el și i-a zis: „Cornelie!” Corneliu s-a uitat țintă la el, s-a înfricoșat și a răspuns: „Ce este, Doamne?” Și îngerul i-a zis: „Rugăciunile și milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, și El Și-a adus aminte de ele. și a zis: ‘Cornelie, rugăciunea ta a fost ascultată și Dumnezeu Și-a adus aminte de milosteniile tale. (Faptele apostolilor 10:1-4, 31)
Cât să dăm
Zeciuiala
Înainte de Lege
Binecuvântat să fie Dumnezeul cel Preaînalt, care a dat pe vrăjmașii tăi în mânile tale!” Și Avram i-a dat zeciuială din toate. (Geneza 14:20)
Iacov a făcut o juruință și a zis: „Dacă va fi Dumnezeu cu mine și mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pâne să mănânc și haine să mă îmbrac și dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu; piatra aceasta pe care am pus-o ca stâlp de aducere aminte va fi casa lui Dumnezeu și Îți voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da.” (Geneza 28:20-22)
Sub Lege
Orice zeciuială din pământ, fie din roadele pământului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului. Dacă vrea cineva să răscumpere ceva din zeciuiala lui, să mai adauge o cincime. Orice zeciuială din cirezi și din turme, din tot ce trece sub toiag, să fie o zeciuială închinată Domnului. (Leviticul 27:30-32)
Neplata zeciuielii socotită jefuirea lui Dumnezeu
Se cade să înșele un om pe Dumnezeu cum Mă înșelați voi? Dar voi întrebați: ‘Cu ce Te-am înșelat?’ Cu zeceuelile și darurile de mâncare. Sunteți blestemați câtă vreme căutați să Mă înșelați, tot poporul în întregime! (Maleahi 3:8-9)
Zeciuiala mâncată înaintea Domnului
Să ei zeciuială din tot ce-ți va aduce sămânța, din ce-ți va aduce ogorul în fiecare an. Și să mănânci înaintea Domnului Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege ca să-Și așeze Numele acolo, zeciuiala din grâul tău, din mustul tău și din untdelemnul tău și întâii născuți din cireada și turma ta, ca să te înveți să te temi totdeauna de Domnul Dumnezeul tău. Poate când te va binecuvânta Domnul Dumnezeul tău, drumul va fi prea lung ca să-ți poți duce zeciuiala acolo, din pricina depărtării tale de locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău, ca să-Și pună acolo Numele Lui. Atunci, să-ți prefaci zeciuiala în argint, să strângi argintul acela în mână și să te duci la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău. Acolo, să cumperi cu argintul acela tot ce vei dori: boi, oi, vin și băuturi tari, tot ce-ți va plăcea, să le mănânci înaintea Domnului Dumnezeului tău și să te bucuri tu și familia ta. (Deuteronomul 14:22-26)
Zeciuiala dată pentru întreținerea leviților și a săracilor
Fiilor lui Levi le dau ca moștenire orice zeciuială în Israel, pentru slujba pe care o fac ei, pentru slujba cortului întâlnirii. Copiii lui Israel să nu se mai apropie de cortul întâlnirii, ca să nu se facă vinovați de vreun păcat și să moară. Ci leviții să facă slujba cortului întâlnirii și să rămână încărcați cu fărădelegile lor. Ei să n-aibă nicio moștenire în mijlocul copiilor lui Israel: aceasta să fie o lege veșnică printre urmașii voștri. Leviților le dau de moștenire zeceuelile pe care le vor aduce copiii lui Israel Domnului prin ridicare, de aceea zic cu privire la ei: ‘Să nu aibă nicio moștenire în mijlocul copiilor lui Israel.’” (Numeri 18:21-24)
După trei ani, să scoți toată zeciuiala din venitul tău din anul al treilea și s-o pui în cetățile tale. Atunci să vină levitul, care n-are nici parte, nici moștenire cu tine, străinul, orfanul și văduva care vor fi în cetățile tale și să mănânce și să se sature, pentru ca Domnul Dumnezeul tău să te binecuvânteze în toate lucrările pe care le vei face cu mânile tale. (Deuteronomul 14:28-29)
După ce vei isprăvi de luat toată zeciuiala din roadele tale, în anul al treilea, anul zeceuelii, s-o dai levitului, străinului, orfanului și văduvei, și ei să mănânce și să se sature în cetățile tale. (Deuteronomul 26:12)
Și a poruncit poporului, locuitorilor Ierusalimului, să dea preoților și leviților partea cuvenită lor, ca să țină cu scumpătate Legea Domnului. Când a ieșit porunca aceasta, copiii lui Israel au dat din belșug cele dintâi roade de grâu, de must, de untdelemn, de miere și din toate roadele de pe câmp; au adus din belșug și zeciuiala din toate. Totodată, copiii lui Israel și Iuda care locuiau în cetățile lui Iuda au dat zeciuiala din boi și oi și zeciuiala din lucrurile sfinte care erau închinate Domnului Dumnezeului lor și au făcut mai multe grămezi. Au început să facă grămezile în luna a treia și au isprăvit în luna a șaptea. Ezechia și căpeteniile au venit să vadă grămezile și au binecuvântat pe Domnul și pe poporul Său Israel. Și Ezechia a întrebat pe preoți și pe leviți de grămezile acestea. Atunci, marele preot Azaria, din casa lui Țadoc, i-a răspuns: „De când au început să se aducă darurile în Casa Domnului, noi am mâncat, ne-am săturat și a mai rămas mult, căci Domnul a binecuvântat pe poporul Său. Și iată ce mare grămadă a mai rămas!” Ezechia a dat poruncă să pregătească niște cămări în Casa Domnului, și le-au pregătit. Au adus în ele cu credincioșie darurile de mâncare, zeciuiala și lucrurile sfinte. Levitul Conania avea grija lor și fratele său Șimei era al doilea după el. (2 Cronici 31:4-12)
...să aducem preoților, în cămările Casei Dumnezeului nostru, cele dintâi roade din plămădeală și darurile noastre de mâncare din roadele tuturor pomilor, din must și din untdelemn; și să dăm zeciuială din pământul nostru leviților, care trebue s-o ia ei înșiși în toate cetățile așezate pe pământurile pe care le lucrăm. Preotul, fiul lui Aaron, va fi cu leviții când vor ridica zeciuiala, și leviții vor aduce zeciuială din zeciuială la Casa Dumnezeului nostru, în cămările casei vistieriei. (Neemia 10:37-38)
Am auzit, de asemenea, că părțile leviților nu li se dăduseră și că leviții și cântăreții însărcinați cu slujba fugiseră fiecare în ținutul lui. Am mustrat pe dregători și am zis: „Pentru ce a fost părăsită Casa lui Dumnezeu?” Și am strâns pe leviți și pe cântăreți și i-am pus iarăși în slujba lor. (Neemia 13:10-11)
Leviții trebuiau să dea zeciuială din zeciuiala lor
„Să vorbești leviților și să le spui: ‘Când veți primi de la copiii lui Israel zeciuiala pe care v-o dau din partea lor, ca moștenire a voastră, să luați întâi din ea un dar pentru Domnul, și anume a zecea parte din zeciuială, (Numeri 18:26)
Zeciuiala în Noul Testament
Superioritatea preoției lui Melhisedec
În adevăr, Melhisedec acesta, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt, care a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul împăraților, care l-a binecuvântat, care a primit de la Avraam zeciuială din tot, care, după însemnarea numelui său, este întâi „Împărat al neprihănirii”, apoi și „Împărat al Salemului”, adică „Împărat al păcii”, Vedeți bine dar cât de mare a fost el dacă până și patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război! Aceea dintre fiii lui Levi care îndeplinesc slujba de preoți după Lege au poruncă să ia zeciuială de la norod, adică de la frații lor, cu toate că și ei se coboară din Avraam. Iar el, care nu se cobora din familia lor, a luat zeciuială de la Avraam și a binecuvântat pe cel ce avea făgăduințele. Dar fără îndoială că cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare. Și apoi, aici, cei ce iau zeciuială sunt niște oameni muritori, pe când, acolo, o ia cineva despre care se mărturisește că este viu. Mai mult, însuși Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuiala, ca să zicem așa, prin Avraam; (Evrei 7:1-2, 4-9)
Zeciuiala adusă în cămară
Ezechia a dat poruncă să pregătească niște cămări în Casa Domnului, și le-au pregătit. Au adus în ele cu credincioșie darurile de mâncare, zeciuiala și lucrurile sfinte. Levitul Conania avea grija lor și fratele său Șimei era al doilea după el. (2 Cronici 31:11-12)
Preotul, fiul lui Aaron, va fi cu leviții când vor ridica zeciuiala, și leviții vor aduce zeciuială din zeciuială la Casa Dumnezeului nostru, în cămările casei vistieriei. (Neemia 10:38)
În ziua aceea, s-au rânduit oameni care să privegheze asupra odăilor care slujeau de cămări pentru darurile de mâncare, cele dintâi roade și zeceueli. Ei au fost însărcinați să adune în ele, din ținutul cetăților, părțile hotărâte de Lege preoților și leviților. Căci Iuda se bucura că preoții și leviții erau la locul lor, (Neemia 12:44)
Atunci, tot Iuda a adus în cămări zeciuiala din grâu, din must și din untdelemn. (Neemia 13:12)
Dărnicie proporțională (după cum dă Dumnezeu propășire)
Apoi să prăznuești Sărbătoarea Săptămânilor și să aduci daruri de bunăvoe, după binecuvântarea pe care ți-o va da Domnul Dumnezeul tău. (Deuteronomul 16:10)
De trei ori pe an, toți bărbații să se înfățișeze înaintea Domnului Dumnezeului tău în locul pe care-l va alege El: la Sărbătoarea Azimilor, la Sărbătoarea Săptămânilor și la Sărbătoarea Corturilor. Să nu se înfățișeze cu mânile goale înaintea Domnului. (Deuteronomul 16:16)
În ziua dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte, acasă, ce va putea, după câștigul lui, ca să nu se strângă ajutoarele când voi veni eu. (1 Corinteni 16:2)
Exemple de dărnicie proporțională
Au dat la vistieria lucrării, după mijloacele lor, șaizeci și una de mii de darici de aur, cinci mii de mine de argint și o sută de haine preoțești. (Ezra 2:69)
Ucenicii au hotărât să trimită, fiecare după puterea lui, un ajutor fraților care locuiau în Iudeea, (Faptele apostolilor 11:29)
Suma primită este cea dată potrivit mijloacelor fiecăruia
Pentru că, dacă este bunăvoință, darul este primit, avându-se în vedere ce are cineva, nu ce n-are. (2 Corinteni 8:12)
Dărnicie cu jertfă
Isus ședea jos în fața vistieriei Templului și Se uita cum arunca norodul bani în vistierie. Mulți, care erau bogați, aruncau mult. A venit și o văduvă săracă și a aruncat doi bănuți, care fac un gologan. Atunci, Isus a chemat pe ucenicii Săi și le-a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decât toți cei ce au aruncat în vistierie, căci toți ceilalți au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat totce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.” (Marcu 12:41-44)
Isus Și-a ridicat ochii și a văzut pe niște bogați care își aruncau darurile în vistierie. A văzut și pe o văduvă săracă aruncând acolo doi bănuți. Și a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toți ceilalți, căci toți aceștia au aruncat la daruri din prisosul lor, dar ea a aruncat, din sărăcia ei, tot ce avea ca să trăiască.” (Luca 21:1-4)
Fraților, voim să vă aducem la cunoștință harul pe care l-a dat Dumnezeu în Bisericile Macedoniei. În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare și sărăcia lor lucie au dat naștere la un belșug de dărnicie din partea lor. Vă mărturisesc că au dat de bunăvoe, după puterea lor și chiar peste puterile lor. Și ne-au rugat cu mari stăruințe pentru harul și părtășia la această strângere de ajutoare pentru sfinți. (2 Corinteni 8:1-4)
Nu da ceva ce nu te costă nimic
Aravna a zis: „Pentru ce vine domnul meu împăratul la slujitorul lui?” Și David a răspuns: „Ca să cumpăr de la tine aria și să zidesc în ea un altar Domnului, pentru ca să înceteze urgia aceasta de peste popor.” Aravna a zis lui David: „Să ia domnul meu împăratul aria și să aducă în ea jertfele care-i vor plăcea; vezi, boii vor fi pentru arderea-de-tot și carele cu uneltele lor vor ține loc de lemne.” Aravna a dat împăratului totul. Și Aravna a zis împăratului: „Domnul Dumnezeul tău să te primească!” Dar împăratul a zis lui Aravna: „Nu! Vreau s-o cumpăr de la tine pe preț de argint și nu voi aduce Domnului Dumnezeului meu arderi-de-tot care să nu mă coste nimic.” Și David a cumpărat aria și boii cu cincizeci de sicli de argint. (2 Samuel 24:21-24)
David a zis lui Ornan: „Dă-mi locul ariei să zidesc în el un altar Domnului; dă-mi-l pe prețul lui în argint, ca să se depărteze urgia de deasupra poporului.” Ornan a răspuns lui David: „Ia-l și să facă domnul meu împăratul ce va crede; iată eu dau boii pentru arderea-de-tot, carele în loc de lemne și grâul pentru darul de mâncare, toate le dau.” Dar împăratul David a zis lui Ornan: „Nu! Vreau să-l cumpăr pe prețul lui în argint, căci nu voi da Domnului ce este al tău și nu voi aduce o ardere-de-tot care să nu mă coste nimic.” (1 Cronici 21:22-24)
Blestemat când dai ceva furat sau cu cusur
‘Un fiu cinstește pe tatăl său și o slugă, pe stăpânul său. Dacă sunt Tată, unde este cinstea care Mi se cuvine? Dacă sunt Stăpân, unde este teama de Mine?’, zice Domnul oștirilor către voi, preoților, care nesocotiți Numele Meu și care ziceți: ‘Cu ce am nesocotit noi Numele Tău?’ Prin faptul că aduceți pe altarul Meu bucate necurate! Și dacă ziceți: ‘Cu ce Te-am spurcat?’ – Prin faptul că ați zis: ‘Masa Domnului este de disprețuit!’ Când aduceți ca jertfă o vită oarbă, nu este rău lucrul acesta? Când aduceți una șchioapă sau beteagă, nu este rău lucrul acesta oare? Ia adu-o dregătorului tău! Te va primi el bine pentru ea, va ține el seama de ea?”, zice Domnul oștirilor. „‘Și acum, vă rog, rugați-vă lui Dumnezeu să aibă milă de noi!’ Vă va primi El cu bunăvoință când mânile voastre fac astfel de lucruri?”, zice Domnul oștirilor. „Cine din voi va închide porțile ca să n-aprindeți degeaba focul pe altarul Meu? N-am nicio plăcere de voi”, zice Domnul oștirilor, „și darurile de mâncare din mâna voastră nu-Mi sunt plăcute! Căci de la răsăritul soarelui până la asfințit, Numele Meu este mare între neamuri și pretutindeni se arde tămâe în cinstea Numelui Meu și se aduc daruri de mâncare curate, căci mare este Numele Meu între neamuri”, zice Domnul oștirilor. „Dar voi îl pângăriți prin faptul că ziceți: ‘Masa Domnului este spurcată și ce aduce ea este o mâncare de disprețuit!’ Voi ziceți: ‘Ce mai osteneală!’ și o disprețuiți”, zice Domnul oștirilor, „și aduceți ce este furat, șchiop sau beteag – iată darurile de mâncare pe care le aduceți! Pot Eu să le primesc din mânile voastre?”, zice Domnul. „Nu! Blestemat să fie înșelătorul care are în turma lui o vită de parte bărbătească, și totuși juruește și jertfește Domnului o vită beteagă! Căci Eu sunt un Împărat mare”, zice Domnul oștirilor, „și Numele Meu este înfricoșat printre neamuri. (Maleahi 1:6-14)
Felul de a da
‘Un fiu cinstește pe tatăl său și o slugă, pe stăpânul său. Dacă sunt Tată, unde este cinstea care Mi se cuvine? Dacă sunt Stăpân, unde este teama de Mine?’, zice Domnul oștirilor către voi, preoților, care nesocotiți Numele Meu și care ziceți: ‘Cu ce am nesocotit noi Numele Tău?’ Prin faptul că aduceți pe altarul Meu bucate necurate! Și dacă ziceți: ‘Cu ce Te-am spurcat?’ – Prin faptul că ați zis: ‘Masa Domnului este de disprețuit!’ Când aduceți ca jertfă o vită oarbă, nu este rău lucrul acesta? Când aduceți una șchioapă sau beteagă, nu este rău lucrul acesta oare? Ia adu-o dregătorului tău! Te va primi el bine pentru ea, va ține el seama de ea?”, zice Domnul oștirilor. „‘Și acum, vă rog, rugați-vă lui Dumnezeu să aibă milă de noi!’ Vă va primi El cu bunăvoință când mânile voastre fac astfel de lucruri?”, zice Domnul oștirilor. „Cine din voi va închide porțile ca să n-aprindeți degeaba focul pe altarul Meu? N-am nicio plăcere de voi”, zice Domnul oștirilor, „și darurile de mâncare din mâna voastră nu-Mi sunt plăcute! Căci de la răsăritul soarelui până la asfințit, Numele Meu este mare între neamuri și pretutindeni se arde tămâe în cinstea Numelui Meu și se aduc daruri de mâncare curate, căci mare este Numele Meu între neamuri”, zice Domnul oștirilor. „Dar voi îl pângăriți prin faptul că ziceți: ‘Masa Domnului este spurcată și ce aduce ea este o mâncare de disprețuit!’ Voi ziceți: ‘Ce mai osteneală!’ și o disprețuiți”, zice Domnul oștirilor, „și aduceți ce este furat, șchiop sau beteag – iată darurile de mâncare pe care le aduceți! Pot Eu să le primesc din mânile voastre?”, zice Domnul. „Nu! Blestemat să fie înșelătorul care are în turma lui o vită de parte bărbătească, și totuși juruește și jertfește Domnului o vită beteagă! Căci Eu sunt un Împărat mare”, zice Domnul oștirilor, „și Numele Meu este înfricoșat printre neamuri. (Maleahi 1:6-14)
Modelul dărniciei
Prioritar
Timp de șase ani, să semeni pământul și să-i strângi rodul. Dar în al șaptelea, să-i dai răgaz și să-l lași să se odihnească; din rodul lui să mănânce săracii poporului tău, iar ce va mai rămâne să mănânce fiarele de pe câmp. Tot așa să faci cu via și măslinii tăi. (Exodul 23:10-11)
Orice întâi născut este al Meu, chiar orice întâi născut de parte bărbătească din turmele de vaci sau de oi. (Exodul 34:19)
Să aduci în casa Domnului Dumnezeului tău pârga celor dintâi roade ale pământului. Iedul să nu-l fierbi în laptele mamei lui.” (Exodul 34:26)
Ca jertfă de mâncare din cele dintâi roade, veți putea să le aduceți Domnului, dar ca dar de mâncare de un miros plăcut, să nu fie aduse pe altar. (Leviticul 2:12)
În ziua celor dintâi roade, când veți aduce Domnului un dar de mâncare, la sărbătoarea încheerii săptămânilor, să aveți o adunare sfântă; să nu faceți nicio lucrare de slugă în ea. (Numeri 28:26)
Când vei intra în țara pe care ți-o dă de moștenire Domnul Dumnezeul tău, când o vei stăpâni și te vei așeza în ea, să ei cele dintâi roade din toate roadele pe care le vei scoate din pământ, în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău, să le pui într-un coș și să te duci la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău, ca să facă să locuiască Numele Lui acolo. (Deuteronomul 26:1-2)
Cinstește pe Domnul cu averile tale și cu cele dintâi roade din tot venitul tău, (Proverbe 3:9)
Prompt
Să nu pregeți să-Mi aduci pârga secerișului tău și a culesului viei tale. Să-Mi dai pe întâiul născut din fiii tăi. (Exodul 22:29)
Dacă faci o juruință Domnului Dumnezeului tău, să nu pregeți s-o împlinești, căci Domnul Dumnezeul tău îți va cere socoteală, și te vei face vinovat de un păcat. (Deuteronomul 23:21)
Dacă ai făcut o juruință lui Dumnezeu, nu zăbovi s-o împlinești, căci Lui nu-I plac cei fără minte; de aceea împlinește juruința pe care ai făcut-o. (Eclesiastul 5:4)
Chibzuit dinainte
Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubește Dumnezeu ”. (2 Corinteni 9:7)
Periodic
În ziua dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte, acasă, ce va putea, după câștigul lui, ca să nu se strângă ajutoarele când voi veni eu. (1 Corinteni 16:2)
Personal
Să răscumperi cu un miel pe întâiul născut al măgăriței, iar dacă nu-l răscumperi, să-i frângi gâtul. Să răscumperi pe orice întâi născut al fiilor tăi și să nu te înfățișezi cu mânile goale înaintea Mea. (Exodul 34:20)
Fiecare să dea ce va putea, după binecuvântarea pe care i-o va da Domnul Dumnezeul tău. (Deuteronomul 16:17)
«Tot poporul din țară va trebui să dea darul acesta de mâncare pentru domnitorul lui Israel. (Ezechiel 45:16)
Ucenicii au hotărât să trimită, fiecare după puterea lui, un ajutor fraților care locuiau în Iudeea, (Faptele apostolilor 11:29)
În ziua dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte, acasă, ce va putea, după câștigul lui, ca să nu se strângă ajutoarele când voi veni eu. (1 Corinteni 16:2)
Depunere deoparte
În ziua dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte, acasă, ce va putea, după câștigul lui, ca să nu se strângă ajutoarele când voi veni eu. (1 Corinteni 16:2)
Fără mândrie
Luați seama să nu vă îndepliniți neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei; altminteri, nu veți avea răsplată de la Tatăl vostru, care este în ceruri. Tu, dar, când facimilostenie, nu suna cu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii în sinagogi și în ulițe, pentru ca să fie slăviți de oameni. Adevărat vă spun că și-au luat răsplata. Ci tu, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta, pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti. (Matei 6:1-4)
Din îndemnul inimii
„Vorbește copiilor lui Israel să-Mi aducă un dar; să-l primiți pentru Mine de la orice om care-l va da cu tragere de inimă. (Exodul 25:2)
Luați din ce aveți și aduceți un prinos Domnului. Fiecare să aducă prinos Domnului ce-l lasă inima: aur, argint și aramă; (Exodul 35:5)
Toți cei cu tragere de inimă și bunăvoință au venit și au adus un prinos Domnului pentru lucrarea cortului întâlnirii, pentru toată slujba lui și pentru veșmintele sfinte. Au venit îndată bărbații și femeile, toți cei cu tragere de inimă și au adus belciuge de nas, inele, cercei, brățări, salbe și tot felul de lucruri de aur; fiecare a adus prinosul de aur, pe care-l închinase Domnului. Toți cei ce aveau stofe (materii) vopsite în albastru, în purpuriu, în cărămiziu, din in subțire și păr de capră, piei de berbec vopsite în roșu și piei de vițel de mare le-au adus. Toți cei ce puteau aduce prin ridicare un prinos de argint și de aramă au adus prinosul Domnului. Toți cei ce aveau lemn de salcâm bun pentru lucrările rânduite pentru slujbă l-au adus. Toate femeile iscusite au tors cu mânile lor și au adus lucrul lor, și anume: tort vopsit în albastru, în purpuriu, în cărămiziu și in subțire. Toate femeile cu tragere de inimă și iscusite au tors păr de capră. Fruntașii poporului au adus pietre de onics și alte pietre pentru efod și pieptar; mirodenii și untdelemn, pentru sfeșnic, pentru untdelemnul ungerii și pentru tămâia mirositoare. Toți copiii lui Israel, bărbați și femei, pe care-i trăgea inima să ajute la lucrul poruncit de Domnul prin Moise au adus Domnului daruri de bunăvoe. (Exodul 35:21-29)
Ioas a zis preoților: „Tot argintul închinat și adus în Casa Domnului, argintul ieșit la numărătoare, și anume argintul pentru răscumpărarea oamenilor, după prețuirea făcută, și tot argintul pe care-i spune cuiva inima să-l aducă la Casa Domnului, (2 Împărați 12:4)
Reguli pentru dărnicie
Administrare și dare de socoteală
Unul din leviți, Ahia, avea grija vistieriilor Casei lui Dumnezeu și vistieriilor lucrurilor sfinte. (1 Cronici 26:20)
...erau Șelomit și frații săi, care păzeau toate vistieriile lucrurilor sfinte, pe care le închinaseră împăratul David, capii caselor părintești, căpeteniile peste mii și sute și căpeteniile oștirii – le închinaseră (1 Cronici 26:26)
Levitul Core, fiul lui Imna, ușier în partea de răsărit, avea grijă de darurile de bunăvoe aduse lui Dumnezeu, ca să împartă ce era adus Domnului prin ridicare și lucrurile preasfinte. În cetățile preoțești, Eden, Miniamin, Iosua, Șemaia, Amaria și Șecania erau puși sub cârmuirea lui ca să împartă cu credincioșie fraților lor, mari și mici, partea cuvenită lor, după cetele lor: (2 Cronici 31:14-15)
În ziua aceea, s-au rânduit oameni care să privegheze asupra odăilor care slujeau de cămări pentru darurile de mâncare, cele dintâi roade și zeceueli. Ei au fost însărcinați să adune în ele, din ținutul cetăților, părțile hotărâte de Lege preoților și leviților. Căci Iuda se bucura că preoții și leviții erau la locul lor, (Neemia 12:44)
Am dat cămările în grija preotului Șelemia, cărturarului Țadoc și lui Pedaia, unul din leviți, și le-am adăugat și pe Hanan, fiul lui Zacur, fiul lui Matania, căci le mergea numele că sunt credincioși. Ei au fost însărcinați să facă împărțirile cuvenite fraților lor. (Neemia 13:13)
Am trimis cu el și pe fratele a cărui laudă în Evanghelie este răspândită prin toate Bisericile. Mai mult, el a fost ales de Biserici să meargă împreună cu noi în această lucrare de binefacere, pe care o săvârșim spre slava Domnului și ca o dovadă de bunăvoința noastră. În chipul acesta, vrem ca nimeni să nu ne defaime cu privire la acest belșug de ajutoare de care îngrijim. Căci căutăm să lucrăm cinstit nu numai înaintea Domnului, ci și înaintea oamenilor. (2 Corinteni 8:18-21)
...cea ce au și făcut, și au trimis acest ajutor la prezbiteri prin mâna lui Barnaba și a lui Saul. (Faptele apostolilor 11:30)
Și când voi veni, voi trimite cu epistole pe cei ce îi veți socoti vrednici ca să ducă darurile voastre la Ierusalim. Dacă va face să mă duc și eu, vor merge cu mine. (1 Corinteni 16:3-4)
Exemple în care nu s-a cerut dare de socoteală
Nu se cerea socoteală oamenilor în mânile cărora dădeau argintul ca să-l împartă lucrătorilor, căci lucrau cinstit. (2 Împărați 12:15)
Dar să nu li se ceară socoteală de argintul dat în mânile lor, căci ei lucrează cinstit.” (2 Împărați 22:7)
Unde să dăm
Familia
Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, și mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credință și este mai rău decât un necredincios. (1 Timotei 5:8)
Părinții
Căci Dumnezeu a zis: ‘Cinsteștepe tatăl tău și pe mama ta’ și: ‘Cineva grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit negreșit cu moartea.’ Dar voi ziceți: ‘Cine va zice tatălui său sau mamei sale: «Ori cu ce te-aș putea ajuta, l-am închinat lui Dumnezeu» nu mai este ținut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa.’ Și ați desființat astfel cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinii voastre. (Matei 15:4-6)
El le-a mai zis: „Ați desființat frumos porunca lui Dumnezeu ca să țineți datina voastră. Căci Moise a zis: ‘Să cinsteștipe tatăl tău și pe mama ta’ și: ‘Cineva grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.’ Voi, dimpotrivă, ziceți: ‘Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: «Ori cu ce te-aș putea ajuta este Corban», adică dat lui Dumnezeu, face bine’; și nu-l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa. Și așa, ați desființat Cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră. Și faceți multe alte lucruri de felul acesta!” (Marcu 7:9-13)
Văduvele
Dacă o văduvă are copii sau nepoți de la copii, aceștia să se deprindă să fie evlavioși întâi față de cei din casa lor și să răsplătească ostenelile părinților, căci lucrul acesta este plăcut înaintea lui Dumnezeu. (1 Timotei 5:4)
Dacă vreun credincios, fie bărbat, fie femee, are văduve în familie, să le ajute și să nu fie împovărată cu ele Biserica, pentru ca să poată veni în ajutor celor cu adevărat văduve. (1 Timotei 5:16)
Exemplu de a da familiei
Acolo te voi hrăni, căci vor mai fi încă cinci ani de foamete, și astfel nu vei pieri tu, casa ta și tot ce este al tău.»’ (Geneza 45:11)
Iosif a hrănit cu pâne pe tatăl său, pe frații săi și pe toată familia tatălui său, după numărul copiilor. (Geneza 47:12)
Exemplu de a da familiei
Ce va rămâne din darul acesta de mâncare să fie al lui Aaron și al fiilor lui; acesta este un lucru preasfânt între jertfele de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului. (Leviticul 2:3)
Din toate acele daruri să aducă Domnului câte o bucată ca dar ridicat; ea să fie a preotului care stropește sângele jertfei de mulțumire. (Leviticul 7:14)
Din jertfele voastre de mulțumire, să dați preotului și spata dreaptă, aducând-o ca dar luat prin ridicare. Spata aceea dreaptă să fie partea aceluia dintre fiii lui Aaron care va aduce sângele și grăsimea jertfei de mulțumire. Căci Eu iau din jertfele de mulțumire aduse de copiii lui Israel: pieptul, care va fi legănat într-o parte și într-alta, ca dar legănat, și spata, care va fi adusă ca dar luat prin ridicare, și le dau preotului Aaron și fiilor lui, printr-o lege veșnică, pe care o vor păzi totdeauna copiii lui Israel. (Leviticul 7:32-34)
Moise a zis lui Aaron, lui Eleazar și lui Itamar, cei doi fii care mai rămăseseră lui Aaron: „Luați partea din darul de mâncare rămasă din jertfele mistuite de foc înaintea Domnului și mâncați-o fără aluat lângă altar, căci este un lucru preasfânt. S-o mâncați într-un loc sfânt; acesta este dreptul tău și dreptul fiilor tăi, ca parte din darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului, căci așa mi-a fost poruncit. Să mâncați, de asemenea, într-un loc curat, tu, fiii tăi și fiicele tale împreună cu tine, pieptul care a fost legănat într-o parte și alta și spata care a fost adusă ca jertfă prin ridicare, căci ele vă sunt date, ca un drept cuvenit ție și ca un drept cuvenit fiilor tăi, din jertfele de mulțumire ale copiilor lui Israel. (Leviticul 10:12-14)
Dacă nu este nimeni care să aibă drept să ia înapoi lucrul câștigat prin mijloace necinstite, lucrul acela să se întoarcă la Domnul, la preot, afară de berbecul adus ca jertfă de ispășire cu care se va face ispășire pentru cel vinovat. Orice dar ridicat din lucrurile închinate Domnului de copiii lui Israel să fie al preotului căruia îi sunt aduse. Lucrurile închinate Domnului vor fi ale preotului: tot ce i se va da preotului al lui să fie.’” (Numeri 5:8-10)
Domnul a zis lui Aaron: „Iată, din toate lucrurile pe care Mi le închină copiii lui Israel, îți dau pe cele care Îmi sunt aduse prin ridicare; ți le dau ție și fiilor tăi ca drept al ungerii, printr-o lege veșnică. Iată ce va fi al tău dintre lucrurile preasfinte care nu sunt mistuite de foc: toate darurile din jertfele lor de mâncare, toate jertfele lor de ispășire și toate jertfele pentru vină pe care Mi le vor aduce; lucrurile acestea preasfinte să fie ale tale și ale fiilor tăi. Să le mâncați într-un loc preasfânt; orice bărbat să mănânce din ele; să le priviți ca sfinte. Iată ce va mai fi al tău: toate darurile pe care le vor aduce copiii lui Israel prin ridicare și legănându-le într-o parte și în alta ți le dau ție, fiilor tăi și fiicelor tale împreună cu tine, printr-o lege veșnică. Oricine va fi curat în casa ta să mănânce din ele. Îți dau cele dintâi roade pe care le vor aduce Domnului: tot ce va fi mai bun din untdelemn, tot ce va fi mai bun din must și grâu. Cele dintâi roade ale pământului lor pe care le vor aduce Domnului să fie ale tale. Oricine va fi curat în casa ta să mănânce din ele. Tot ce va fi închinat Domnului prin făgăduință în Israel să fie al tău. Orice întâi născut din orice trup pe care-l vor aduce Domnului, atât din oameni, cât și din dobitoace, să fie al tău. Numai să lași să se răscumpere întâiul născut al omului și să lași să se răscumpere și întâiul născut al unui dobitoc necurat. Să lași să se răscumpere întâii născuți ai oamenilor de la vârsta de o lună, după prețuirea ta, cu prețul de cinci sicli de argint, după siclul Sfântului Locaș, care este de douăzeci de ghere. Dar să nu lași să se răscumpere întâiul născut al vacii, nici întâiul născut al oii, nici întâiul născut al caprei; acestea sunt lucruri sfinte. Sângele lor să-l stropești pe altar și să le arzi grăsimea; aceasta va fi o jertfă mistuită de foc de un miros plăcut Domnului. Carnea lor să fie a ta, ca și pieptul care se leagănă într-o parte și în alta și ca și spata dreaptă. Îți dau ție, fiilor tăi și fiicelor tale împreună cu tine, printr-o lege veșnică, toate darurile sfinte pe care le vor aduce Domnului copiii lui Israel prin ridicare. Acesta este un legământ de necălcat și pe vecie înaintea Domnului, pentru tine și pentru sămânța ta împreună cu tine.” (Numeri 18:8-19)
Să ei întâi din partea ostașilor care s-au dus la oaste o dare pentru Domnul, și anume unul din cinci sute, atât din oameni, cât și din boi, măgari și oi. Să le ei din jumătatea cuvenită lor și să le dai preotului Eleazar, ca un dar ridicat pentru Domnul. Și din jumătatea care se cuvine copiilor lui Israel să ei unul din cincizeci, atât din oameni, cât și din boi, măgari și oi, din orice dobitoc, și să le dai leviților care păzesc cortul Domnului.” (Numeri 31:28-30)
Iată care va fi dreptul preoților de la popor: cei ce vor aduce o jertfă, fie bou, fie miel, să dea preotului spata, fălcile și pântecele. Să-i dai cele dintâi roade din grâul tău, din mustul tău și din untdelemnul tău și pârga din lâna oilor tale, (Deuteronomul 18:3-4)
Să nu legi gura boului când treeră grâul. (Deuteronomul 25:4)
Am hotărât să aducem în fiecare an la Casa Domnului cele dintâi roade ale pământului nostru și cele dintâi roade din toate roadele tuturor pomilor; să aducem la Casa Dumnezeului nostru, preoților care fac slujba în Casa Dumnezeului nostru, pe întâii născuți ai fiilor noștri și ai vitelor noastre, cum este scris în Lege, pe întâii născuți ai vacilor și oilor noastre; (Neemia 10:35-36)
Tot Israelul a dat pe vremea lui Zorobabel și Neemia părțile cuvenite cântăreților și ușierilor, zi de zi; au dat leviților lucrurile sfințite, iar leviții au dat fiilor lui Aaron lucrurile sfințite cuvenite lor. (Neemia 12:47)
Dar se vor hrăni cu darurile de mâncare, cu jertfele de ispășire și de vină și tot ce va fi închinat Domnului prin făgăduință în Israel va fi al lor. Cele mai bune din cele dintâi roade de orice fel și partea ridicată din toate darurile de mâncare pe care le veți aduce ca daruri ridicate vor fi ale preoților; veți da preoților și pârga făinii voastre, pentru ca binecuvântarea să rămână peste casa voastră. (Ezechiel 44:29-30)
Lucrătorii Noului Testament
Să nu luați nici aur, nici argint, nici aramă în brâiele voastre, nici traistă pentru drum, nici două haine, nici încălțăminte, nici toiag, căci vrednic este lucrătorul de hrana lui. (Matei 10:9-10)
Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum, decât un toiag; să n-aibă nici pâne, nici traistă, nici bani de aramă la brâu; (Marcu 6:8)
Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere și stăpânire peste toți dracii și să vindece bolile. Apoi, i-a trimis să propovăduiască Împărăția lui Dumnezeu și să tămăduiască pe cei bolnavi. „Să nu luați nimic cu voi pe drum”, le-a zis El; „nici toiag, nici traistă, nici pâne, nici bani, nici două haine. (Luca 9:1-3)
După aceea, Domnul a mai rânduit alți șaptezeci de ucenici și i-a trimis doi câte doi înaintea Lui, în toate cetățile și în toate locurile pe unde avea să treacă El. Să nu luați cu voi nici pungă, nici traistă, nici încălțăminte și să nu întrebați pe nimeni de sănătate pe drum. În orice casă veți intra, să ziceți întâi: ‘Pacea să fie peste casa aceasta!’ Și dacă va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră va rămâne peste el, altminteri, ea se va întoarce la voi. Să rămâneți în casa aceea și să mâncați și să beți ce vi se va da, căci vrednic este lucrătorulde plata sa. Să nu umblați din casă în casă. (Luca 10:1, 4-7)
Cine primește învățătura în Cuvânt să facă parte din toate bunurile lui și celui ce-l învață. (Galateni 6:6)
Prezbiterii care cârmuesc bine să fie învredniciți de îndoită cinste, mai ales cei ce se ostenesc cu propovăduirea și cu învățătura pe care o dau altora. Căci Scriptura zice: „Să nu legi gura boului când treeră bucate” și „Vrednic este lucrătorul de plata lui”. (1 Timotei 5:17-18)
Ai grijă de legiuitorul Zena și Apolo, să nu ducă lipsă de nimic din ce le trebue pentru călătoria lor. (Tit 3:13)
Preaiubitule, tu lucrezi cu credincioșie în tot ce faci pentru frați și pentru străini totodată. Ei au mărturisit despre dragostea ta înaintea Bisericii. Vei face bine să îngrijești de călătoria lor într-un chip vrednic de Dumnezeu, căci au plecat pentru dragostea Numelui Lui, fără să primească ceva de la neamuri. Este datoria noastră dar să primim bine pe astfel de oameni, ca să lucrăm împreună cu adevărul. (3 Ioan 1:5-8)
Isus susținut prin daruri în timpul lucrării Sale pe pământ
Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana și multe altele, care-L ajutau cu ce aveau. (Luca 8:3)
Lucrători creștini care nu și-au folosit dreptul de a fi întreținuți
Ori numai eu și Barnaba n-avem dreptul să nu lucrăm? Cine merge la război pe cheltuiala sa? Cine sădește o vie și nu mănâncă din rodul ei? Cine paște o turmă și nu mănâncă din laptele turmei? Lucrurile acestea le spun după felul oamenilor? Nu le spune și Legea? În adevăr, în Legea lui Moise este scris: „Să nu legi gura boului care treeră grâul!” Pe boi îi are în vedere Dumnezeu aici? Sau vorbește El înadins pentru noi? Da, pentru noi a fost scris astfel, căci cine ară trebue să are cu nădejde și cine treeră grâul trebue să-l treere cu nădejdea că va avea parte de el. Dacă am semănat printre voi bunurile duhovnicești, mare lucru este dacă vom secera bunurile voastre vremelnice? Dacă se bucură alții de acest drept asupra voastră, nu ni se cade cu mult mai mult nouă? Dar noi nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci răbdăm totul, ca să nu punem vreo piedică Evangheliei lui Hristos. Nu știți că cei ce îndeplinesc slujbele sfinte sunt hrăniți din lucrurile de la Templu și că cei ce slujesc altarului au parte de la altar? Tot așa, Domnul a rânduit ca cei ce propovăduesc Evanghelia să trăiască din Evanghelie. Dar eu nu m-am folosit de niciunul din aceste drepturi. Și nu vă scriu aceste lucruri ca să cer să se facă așa cu mine, căci aș vrea mai bine să mor decât să-mi ia cineva pricina mea de laudă. (1 Corinteni 9:6-15)
Dacă fac lucrul acesta de bunăvoe, am o răsplată. Chiar dacă-l fac de silă, este o isprăvnicie care mi-a fost încredințată. Care este atunci răsplata mea? Este să vestesc fără plată Evanghelia pe care o vestesc și să nu mă folosesc de dreptul meu în Evanghelie. (1 Corinteni 9:17-18)
Sau am făcut un păcat când m-am smerit pe mine însumi ca să fiți înălțați voi și v-am vestit fără plată Evanghelia lui Dumnezeu? Am despuiat alte Biserici, primind de la ele o plată, ca să vă pot sluji vouă. Și când eram la voi și m-am găsit în nevoe, n-am fost sarcină nimănui, căci de nevoile mele au îngrijit frații, când veniseră din Macedonia. În toate m-am ferit și mă voi feri să vă îngreuez cu ceva. (2 Corinteni 11:7-9)
Iată că sunt gata să vin a treia oară la voi, și tot nu vă voi fi o sarcină, căci nu caut bunurile voastre, ci pe voi înșivă. Ce-i drept, nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinții lor, ci părinții pentru copiii lor. Și eu voi cheltui prea bucuros din ale mele și mă voi cheltui în totul și pe mine însumi pentru sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, sunt iubit cu atât mai puțin? Fie și-așa! Nu v-am fost sarcină deloc. „Dar”, zic ei, „ca un om isteț ce sunt, v-am prins prin șiretlic.” Dar am tras eu oare vreun folos de la voi prin vreunul din aceea pe care i-am trimis la voi? Am rugat pe Tit să vină să vă vadă și împreună cu el am trimis și pe fratele – a cerut Tit ceva de la voi? N-am fost noi călăuziți de același Duh și n-am călcat noi pe aceleași urme? (2 Corinteni 12:14-18)
În adevăr, cum bine știți, niciodată n-am întrebuințat vorbe măgulitoare, nici haina lăcomiei: martor este Dumnezeu. Vă aduceți aminte, fraților, de osteneala și munca noastră. Cum lucram zi și noapte ca să nu fim sarcină niciunuia din voi și vă propovăduiam Evanghelia lui Dumnezeu. (1 Tesaloniceni 2:5, 9)
N-am mâncat de pomană pânea nimănui; ci, lucrând și ostenindu-ne, am muncit zi și noapte, ca să nu fim povară nimănui dintre voi. Nu că n-am fi avut dreptul acesta, dar am vrut să vă dăm în noi înșine o pildă vrednică de urmat. (2 Tesaloniceni 3:8-9)
Lucrătorii creștini nu trebuie să slujească cu intenții financiare rele
Sfătuesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca și ei, un martor al patimilor lui Hristos și părtaș al slavei care va fi descoperită: Păstoriți turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoe, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câștig mârșav, ci cu lepădare de sine; (1 Petru 5:1-2)
Mulți încearcă să obțină bani arătându-se evlavioși
Căci noi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulți, ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos. (2 Corinteni 2:17)
În adevăr, mai ales printre cei tăiați împrejur, sunt mulți nesupuși, flecari și amăgitori, cărora trebue să li se astupe gura. Ei buimăcesc familii întregi, învățând pe oameni, pentru un câștig urât, lucruri pe care nu trebue să le învețe. (Tit 1:10-11)
În norod s-au ridicat și proroci mincinoși, cum și între voi vor fi învățători mincinoși, care vor strecura pe furiș erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat și vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică. În lăcomia lor vor căuta ca, prin cuvântări înșelătoare, să aibă un câștig de la voi. Dar osânda îi paște de multă vreme și pierzarea lor nu dormitează. (2 Petru 2:1, 3)
Ucenicii îndemnați să se pregătească
Apoi, le-a mai zis: „Când v-am trimis fără pungă, fără traistă și fără încălțăminte, ați dus voi lipsă de ceva?” „De nimic”, I-au răspuns ei. Și El le-a zis: „Acum, dimpotrivă, cine are o pungă s-o ia; cine are o traistă de asemenea s-o ia și cine n-are sabie să-și vândă haina și să-și cumpere o sabie. (Luca 22:35-36)
Sanctuarul/templul
Construirea cortului
Iată ce veți primi de la ei ca dar: aur, argint și aramă; materii vopsite în albastru, purpuriu, cărămiziu, pânză de in subțire și păr de capră; piei de berbec vopsite în roșu și piei de vițel de mare; lemn de salcâm; untdelemn pentru sfeșnic, mirodenii pentru untdelemnul ungerii și pentru tămâia mirositoare; pietre de onics și alte pietre pentru efod (umărar) și pieptar. Să-Mi facă un locaș sfânt, și Eu voi locui în mijlocul lor. (Exodul 25:3-8)
Au dat mai mult decât era nevoie
Ei au luat dinaintea lui Moise toate prin oasele pe care le aduseseră copiii lui Israel ca să facă lucrările rânduite pentru slujba Sfântului Locaș. Chiar și după ce se începuse lucrarea, tot se mai aduceau lui Moise în fiecare dimineață daruri de bunăvoe. Atunci, toți bărbații iscusiți, prinși la toate lucrările Sfântului Locaș, și-au lăsat fiecare lucrul pe care-l făceau și au venit de au spus lui Moise: „Poporul aduce mult mai mult decât trebue pentru facerea lucrărilor pe care a poruncit Domnul să le facem.” Moise a pus să strige în tabără ca nimeni, fie bărbat, fie femee, să nu mai aducă daruri pentru Sfântul Locaș. Au oprit astfel pe popor să mai aducă daruri. Materialul adus era de ajuns pentru toate lucrările care trebuiau făcute, ba încă mai și trecea. (Exodul 36:3-7)
Construirea templului
Mi-am întrebuințat toate puterile să pregătesc pentru Casa Dumnezeului meu aur pentru cea ce trebue să fie de aur, argint pentru cea ce trebue să fie de argint, aramă pentru cea ce trebue să fie de aramă, fier pentru cea ce trebue să fie de fier și lemn pentru cea ce trebue să fie de lemn, pietre de onics și pietre scumpe de legat, pietre strălucitoare și de felurite culori, tot felul de pietre scumpe și marmură albă multă. Mai mult, în dragostea mea pentru Casa Dumnezeului meu, dau Casei Dumnezeului meu aurul și argintul pe care-l am, afară de tot ce am pregătit pentru casa Sfântului Locaș: trei mii de talanți de aur, de aur de Ofir, și șapte mii de talanți de argint curățit pentru îmbrăcarea pereților clădirilor, aurul pentru cea ce trebue să fie de aur și argintul pentru cea ce trebue să fie de argint și pentru toate lucrările pe care le vor face lucrătorii. Cine vrea să-și mai aducă de bunăvoe astăzi darurile înaintea Domnului?” Căpeteniile caselor părintești, căpeteniile semințiilor lui Israel, căpeteniile peste mii și peste sute și îngrijitorii averii împăratului au adus daruri de bunăvoe. Au dat pentru slujba Casei lui Dumnezeu: cinci mii de talanți de aur, zece mii de darici, zece mii de talanți de argint, optsprezece mii de talanți de aramă și o sută de mii de talanți de fier. Cei ce aveau pietre scumpe le-au dat pentru vistieria Casei Domnului în mânile lui Iehiel, Gherșonitul. (1 Cronici 29:2-8)
Templul a costat foarte mult
Împăratul a poruncit să se scoată pietre mari și mărețe, cioplite pentru temeliile casei. (1 Împărați 5:17)
Repararea templului
Ioas a zis preoților: „Tot argintul închinat și adus în Casa Domnului, argintul ieșit la numărătoare, și anume argintul pentru răscumpărarea oamenilor, după prețuirea făcută, și tot argintul pe care-i spune cuiva inima să-l aducă la Casa Domnului, preoții să-l ia, fiecare, de la cei pe care-i cunoaște și să-l întrebuințeze la dregerea casei, oriunde se va găsi ceva de dres.” Dar s-a întâmplat că, în al douăzeci și treilea an al împăratului Ioas, preoții încă nu dreseseră stricăciunile casei. Împăratul Ioas a chemat pe preotul Iehoiada și pe ceilalți preoți și le-a zis: „Pentru ce n-ați dres stricăciunile casei? Acum, să nu mai luați argint de la cunoscuții voștri, ci să-l dați pentru dregerea stricăciunilor casei.” Preoții s-au învoit să nu mai ia argint de la popor și să nu mai fie însărcinați cu dregerea stricăciunilor casei. Atunci, preotul Iehoiada a luat o ladă, i-a făcut o gaură în capac și a pus-o lângă altar, la dreapta, în drumul pe unde se intra în Casa Domnului. Preoții care păzeau pragul puneau în ea tot argintul care se aducea în Casa Domnului. Când vedeau că este mult argint în ladă, se suiau logofătul împăratului cu marele preot și strângeau și numărau argintul care se afla în Casa Domnului. Încredințau argintul cântărit în mânile celor însărcinați cu facerea lucrărilor la Casa Domnului. Și dădeau argintul acesta teslarilor și lucrătorilor care lucrau în Casa Domnului, (2 Împărați 12:4-11)
„Sue-te la marele preot Hilchia și spune-i să strângă argintul adus în Casa Domnului, pe care l-au primit de la popor cei ce păzesc pragul. Să se dea argintul acesta în mânile meșterilor însărcinați cu lucrarea în Casa Domnului. Și să-l dea celor ce lucrează la dregerea stricăciunilor Casei Domnului, anume: dulgherilor, zidarilor și pietrarilor, pentru cumpărăturile de lemn și de pietre cioplite trebuitoare pentru dregerea stricăciunilor casei. (2 Împărați 22:4-6)
După aceea, Ioas și-a pus de gând să dreagă Casa Domnului. A strâns pe preoți și pe leviți și le-a zis: „Duceți-vă prin cetățile lui Iuda și strângeți bani din tot Israelul, pe fiecare an, pentru dregerea Casei Dumnezeului vostru. Și grăbiți-vă cu lucrul acesta.” Dar leviții nu s-au grăbit. Împăratul a chemat pe marele preot Iehoiada și i-a zis: „Pentru ce n-ai vegheat ca leviții să strângă din Iuda și din Ierusalim darea poruncită de Moise, robul Domnului, și pusă pe adunarea lui Israel pentru cortul mărturiei? Căci nelegiuita aceea de Atalia și fiii ei au pustiit Casa lui Dumnezeu și au întrebuințat în slujba baalilor toate lucrurile închinate Casei Domnului.” Atunci, împăratul a poruncit să se facă o ladă și să se pună afară la poarta Casei Domnului. Și s-a dat de veste în Iuda și în Ierusalim ca să se aducă Domnului darea pusă de Moise, robul Domnului, pe Israel în pustiu. Toate căpeteniile și tot poporul s-au bucurat de lucrul acesta și au adus și au aruncat în ladă tot ce aveau de plătit. Când vedeau leviții că e mult argint în ladă și că era vremea ca s-o dea în mânile dregătorilor împăratului, venea logofătul împăratului și slujbașul marelui preot și goleau lada. Apoi o luau și o puneau iarăși la loc. Așa făceau în fiecare zi și au strâns mult argint. Împăratul și Iehoiada îl dădeau meșterilor însărcinați cu facerea lucrării în Casa Domnului, care tocmeau cioplitori de piatră și tâmplari, ca să dreagă Casa Domnului, precum și lucrători în fier și aramă, ca să dreagă Casa Domnului. Lucrătorii s-au apucat de lucru și au isprăvit ce era de dres; au pus Casa lui Dumnezeu iarăși în stare bună și au întărit-o. (2 Cronici 24:4-13)
În al optsprezecelea an al domniei lui, după ce a curățit țara și casa, a trimis pe Șafan, fiul lui Ațalia, pe Maaseia, căpetenia cetății, și pe Ioah, fiul lui Ioahaz, arhivarul, să dreagă Casa Domnului Dumnezeului său. S-au dus la marele preot Hilchia și au dat argintul adus în Casa lui Dumnezeu, pe care-l strânseseră leviții păzitori ai pragului, de la Manase și Efraim și de la toată cealaltă parte a lui Israel și de la tot Iuda și Beniamin și de la locuitorii Ierusalimului. L-au dat în mânile meșterilor însărcinați cu facerea lucrării în Casa Domnului. Aceștia l-au dat lucrătorilor care munceau la dregerea Casei Domnului, iar ei l-au dat tâmplarilor și zidarilor, ca să cumpere pietre cioplite și lemne pentru grinzi și pentru căptușitul clădirilor pe care le stricaseră împărații lui Iuda. (2 Cronici 34:8-11)
Rezidirea templului
Unii capi de familie, la venirea lor la Casa Domnului în Ierusalim, au adus daruri de bunăvoe pentru Casa lui Dumnezeu, ca s-o așeze din nou pe locul unde fusese. Au dat la vistieria lucrării, după mijloacele lor, șaizeci și una de mii de darici de aur, cinci mii de mine de argint și o sută de haine preoțești. (Ezra 2:68-69)
...trei rânduri de pietre cioplite și un rând de lemn nou. Cheltuelile vor fi plătite din casa împăratului. (Ezra 6:4)
Iată porunca pe care o dau cu privire la ce veți avea de făcut față de acești bătrâni ai iudeilor, pentru zidirea acestei Case a lui Dumnezeu: cheltuelile, luate din averile împăratului venite din birurile de dincolo de râu, să fie plătite îndată oamenilor acestora, ca să nu înceteze lucrul. (Ezra 6:8)
Întreținerea templului
Am făgăduit să nu dăm pe fetele noastre după popoarele țării și să nu luăm pe fetele lor de neveste pentru fiii noștri; Căci copiii lui Israel și fiii lui Levi vor aduce în cămările acestea darurile de grâu, de must și de untdelemn; acolo sunt uneltele Sfântului Locaș și acolo stau preoții care fac slujba, ușierii și cântăreții. Astfel ne-am hotărât să nu părăsim Casa Dumnezeului nostru. (Neemia 10:30, 39)
Alte categorii
Cei ce cer un dar
Celui ce-ți cere, dă-i; și nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine. (Matei 5:42)
Oricuiâți cere, dă-i; și celui ce-ți ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi. (Luca 6:30)
Toți oamenii, mai ales credincioșii
Așadar, cât avem prilej, să facem bine la toți, și mai ales fraților în credință. (Galateni 6:10)
Iubiți-vă unii pe alții cu o dragoste frățească. În cinste, fiecare să dea întâetate altuia. (Romani 12:10)
Ajutați pe sfinți când sunt în nevoe. Fiți primitori de oaspeți. (Romani 12:13)
Vrăjmașii
Dacă este flămând vrăjmașul tău, dă-i pâne să mănânce, dacă-i este sete, dă-i apă să bea! Căci, făcând așa, aduni cărbuni aprinși pe capul lui, și Domnul îți va răsplăti. (Proverbe 25:21-22)
Dimpotrivă, „dacă îi este foame vrăjmașului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci, dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinși pe capul lui.” (Romani 12:20)
Nu da unui ucigaș
Un om al cărui cuget este încărcat cu sângele altuia fuge până la groapă: nimeni să nu-l oprească. (Proverbe 28:17)
Dărnicia față de săraci
Poruncile și perspectiva lui Dumnezeu privind dărnicia față de săraci
Totdeauna vor fi săraci în țară, de aceea îți dau porunca aceasta: ‘Să-ți deschizi mâna față de fratele tău, față de sărac și față de cel lipsit din țara ta.’ (Deuteronomul 15:11)
Cine asuprește pe sărac batjocorește pe Ziditorul său, dar cine are milă de cel lipsit cinstește pe Ziditorul său. (Proverbe 14:31)
Cine are milă de sărac împrumută pe Domnul, și El îi va răsplăti binefacerea. (Proverbe 19:17)
Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanțurile răutății, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriți și rupe orice fel de jug; împarte-ți pânea cu cel flămând și adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l și nu întoarce spatele semenului tău! Atunci lumina ta va răsări ca zorile și vindecarea ta va încolți repede; neprihănirea ta îți va merge înainte și slava Domnului te va însoți. Atunci tu vei chema, și Domnul va răspunde, vei striga, și El va zice: ‘Iată-Mă!’ Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, amenințările cu degetul și vorbele de ocară, dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime și întunericul tău va fi ca ziua-n amiaza mare! (Isaia 58:6-10)
Iată care a fost nelegiuirea surorii tale Sodoma: era îngâmfată, trăia în belșug și într-o liniște nepăsătoare, ea și fiicele ei, și nu sprijinea mâna celui nenorocit și celui lipsit. (Ezechiel 16:49)
Prevederile Vechiului Testament pentru săraci
Legile secerișului și ale culesului spicelor
Timp de șase ani, să semeni pământul și să-i strângi rodul. Dar în al șaptelea, să-i dai răgaz și să-l lași să se odihnească; din rodul lui să mănânce săracii poporului tău, iar ce va mai rămâne să mănânce fiarele de pe câmp. Tot așa să faci cu via și măslinii tăi. (Exodul 23:10-11)
Când vei secera holdele țării, să lași nesecerat un colț din câmpul tău și să nu strângi spicele rămase pe urma secerătorilor. Nici să nu culegi strugurii rămași după cules în via ta și să nu strângi boabele care vor cădea din ei. Să le lași săracului și străinului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. (Leviticul 19:9-10)
Când vei secera semănăturile din țara voastră, să lași nesecerat un colț din câmpul tău și să nu strângi ce rămâne de pe urma secerătorilor. Să lași săracului și străinului aceste spice. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.’” (Leviticul 23:22)
Când îți vei secera ogorul și vei uita un snop pe câmp, să nu te întorci să-l ei – să fie al străinului, al orfanului și al văduvei, pentru ca Domnul Dumnezeul tău să te binecuvânteze în tot lucrul mânilor tale. Când îți vei scutura măslinii, să nu culegi a doua oară roadele rămase pe ramuri – ele să fie ale străinului, ale orfanului și ale văduvei. Când îți vei culege via, să nu culegi a doua oară ciorchinele care rămân pe urma ta – ele să fie ale străinului, ale orfanului și ale văduvei. (Deuteronomul 24:19-21)
Răspundere nelimitată în împlinirea nevoilor
Dacă va fi la tine vreun sărac dintre frații tăi, în vreuna din cetățile tale, în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău, să nu-ți împietrești inima și să nu-ți închizi mâna înaintea fratelui tău celui lipsit. Ci să-i deschizi mâna și să-l împrumuți cu ce-i trebue, ca să facă față nevoilor lui. Vezi să nu fii așa de rău ca să zici în inima ta: ‘Ah, se apropie anul al șaptelea, anul iertării!’ Vezi să n-ai un ochi fără milă pentru fratele tău cel lipsit și să nu-i dai. Căci atunci el ar striga către Domnul împotriva ta și te-ai face vinovat de un păcat, ci să-i dai, și să nu dai cu părere de rău în inimă, căci pentru aceasta te va binecuvânta Domnul Dumnezeul tău în toate lucrările de care te vei apuca. (Deuteronomul 15:7-10)
Sărbătoarea Purim
...ca zile în care căpătaseră odihnă, scăpând de vrăjmașii lor. Le-a poruncit să prăznuiască luna în care întristarea lor se prefăcuse în bucurie și jalea lor, în zi de sărbătoare și să facă din aceste zile niște zile de ospăț și de bucurie, când să-și trimită daruri de mâncare unii altora și să împartă daruri celor lipsiți. (Estera 9:22)
Anul de veselie (jubileul)
...și să sfințiți astfel anul al cincezecelea. Să vestiți slobozenia în țară pentru toți locuitorii ei: acesta să fie pentru voi anul de veselie; fiecare dintre voi să se întoarcă la moșia lui și fiecare dintre voi să se întoarcă în familia lui. (Leviticul 25:10)
Exemple de dărnicie față de săraci
Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor și pe orfanul lipsit de sprijin. Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei. Mă îmbrăcam cu dreptatea și-i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta și turban. Orbului îi eram ochi și șchiopului, picior. Celor nenorociți le eram tată și cercetam pricina celui necunoscut. (Iov 29:12-16)
Dacă n-am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plâns ochii văduvei, dacă mi-am mâncat singur pânea, fără ca orfanul să fi avut și el partea lui din ea, eu, care din tinerețe l-am crescut ca un tată, eu, care de la naștere am sprijinit pe văduvă; dacă am văzut pe cel nenorocit ducând lipsă de haine, pe cel lipsit neavând învelitoare, fără ca inima lui să mă fi binecuvântat, fără să fi fost încălzit de lâna mieilor mei; dacă am ridicat mâna împotriva orfanului, pentru că mă simțeam sprijinit de judecători, atunci să mi se dezlipească umărul de la încheetură, să-mi cadă brațul și să se sfărâme! Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu și nu puteam lucra astfel din pricina măreției Lui. (Iov 31:16-23)
Conducătorul neprihănit
El va face dreptate nenorociților poporului, va scăpa pe copiii săracului și va zdrobi pe asupritor. (Psalmii 72:4)
Căci el va izbăvi pe săracul care strigă și pe nenorocitul care n-are ajutor. Va avea milă de cel nenorocit și de cel lipsit și va scăpa viața săracilor; (Psalmii 72:12-13)
Femeia cinstită
Cine poate găsi o femee cinstită? Ea este mai de preț decât mărgăritarele. Ea își întinde mâna către cel nenorocit, își întinde brațul către cel lipsit. (Proverbe 31:10, 20)
Noul Testament
Ioan Botezătorul
Noroadele îl întrebau și ziceau: „Atunci ce trebue să facem?” Drept răspuns, el le zicea: „Cine are două haine să împartă cu cine n-are niciuna; și cine are de mâncare să facă la fel.” (Luca 3:10-11)
Isus Hristos Se identifică cu săracii
Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toți sfinții îngeri, va ședea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărți pe unii de alții cum desparte păstorul oile de capre; și va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui. Atunci, Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: ‘Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, de moștenițiâmpărăția, care v-a fost pregătită de la întemeerea lumii. Căci am fost flămând și Mi-ați dat de mâncat; Mi-a fost sete și Mi-ați dat de băut; am fost străin și M-ați primit; am fost gol și M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și ați venit să Mă vedeți; am fost în temniță și ați venit pe la Mine.’ Atunci, cei neprihăniți Îi vor răspunde: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând și Ți-am dat să mănânci sau fiindu-Ți sete și Ți-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin și Te-am primit sau gol și Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniță și am venit pe la Tine?’ Drept răspuns, Împăratul le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut.’ Apoi va zice celor de la stânga Lui: ‘Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care a fost pregătit deavoluluiși îngerilor lui! Căci am fost flămând, și nu Mi-ați dat să mănânc; Mi-a fost sete, și nu Mi-ați dat să beau; am fost străin, și nu M-ați primit; am fost gol, și nu M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și în temniță, și n-ați venit pe la Mine.’ Atunci, Îi vor răspunde și ei: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând, sau fiindu-Ți sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniță, și nu Ți-am slujit?’ Și El, drept răspuns, le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-ați făcut aceste lucruri unuia dintr-acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut.’ (Matei 25:31-45)
Isus dă exemplu de dărnicie față de săraci
Cum a fost dată bucățica, a intrat Satana în Iuda. Isus i-a zis: „Ce ai să faci, fă repede.” Dar nimeni din cei ce ședeau la masă n-a înțeles pentru ce îi zisese aceste vorbe. Unii credeau că, de vreme ce Iuda avea punga, Isus voia să-i spună: „Cumpără ce ne trebue pentru praznic” sau îi poruncea să dea ceva săracilor. (Ioan 13:27-29)
Fostul necinstit dă săracilor
Cine fura să nu mai fure, ci mai degrabă să lucreze cu mânile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit. (Efeseni 4:28)
Alte exemple
Toți cei ce credeau erau împreună la un loc și aveau toate de obște. Își vindeau ogoarele și averile, și banii îi împărțeau între toți, după nevoile fiecăruia. (Faptele apostolilor 2:44-45)
Unul din ei, numit Agab, s-a sculat și a vestit, prin Duhul, că va fi o foamete mare în toată lumea. Și a fost, în adevăr, în zilele împăratului Claudiu. Ucenicii au hotărât să trimită, fiecare după puterea lui, un ajutor fraților care locuiau în Iudeea, cea ce au și făcut, și au trimis acest ajutor la prezbiteri prin mâna lui Barnaba și a lui Saul. (Faptele apostolilor 11:28-30)
În toate privințele v-am dat o pildă și v-am arătat că, lucrând astfel, trebue să ajutați pe cei slabi și să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuși a zis: ‘Este mai ferice să dai decât să primești.’ ” (Faptele apostolilor 20:35)
Căci cei din Macedonia și Ahaia au avut bunătatea să facă o strângere de ajutoare pentru săracii dintre sfinții care sunt în Ierusalim. Negreșit, au avut bunătatea, dar era și o datorie față de ei, pentru că, dacă neamurile au avut parte de binecuvântările lor duhovnicești, este de datoria lor să-i ajute și ele cu bunurile lor pământești. (Romani 15:26-27)
Ne-au spus numai să ne aducem aminte de cei săraci, și chiar așa am și căutat să fac. (Galateni 2:10)
Binecuvântări și blesteme
Binecuvântările dărniciei față de săraci
Binecuvântarea de a-L cunoaște pe Domnul
Judeca pricina săracului și a celui lipsit și era fericit. Nu înseamnă lucrul acesta a Mă cunoaște?”, zice Domnul. (Ieremia 22:16)
Binecuvântarea vieții
...care n-asuprește pe nimeni, care dă înapoi datornicului zălogul, care nu răpește nimic, care dă din pânea lui celui flămând și învelește cu o haină pe cel gol, (Ezechiel 18:7)
...care urmează legile Mele și păzește poruncile Mele, lucrând cu credincioșie – omul acela este drept și va trăi negreșit”, zice Domnul Dumnezeu. (Ezechiel 18:9)
...nu asuprește pe nimeni, nu ia niciun zălog, nu răpește, ci dă din pânea lui celui flămând și acoperă cu o haină pe cel gol, își abate mâna de la nelegiuire, nu ia nici dobândă, nici camătă, păzește poruncile Mele și urmează legile Mele, acela nu va muri pentru nelegiuirea tatălui său, ci va trăi negreșit. (Ezechiel 18:16-17)
Binecuvântare asupra familiei
Sămânța lui va fi puternică pe pământ; neamul oamenilor fără prihană va fi binecuvântat. El este darnic, dă celor lipsiți; milostenia lui ține în veci; capul i se înalță cu slavă. (Psalmii 112:2, 9)
Binecuvântarea nevoilor împlinite
Cine dă săracului nu duce lipsă, dar cine închide ochii este încărcat cu blesteme. (Proverbe 28:27)
Binecuvântarea sănătății
Ferice de cel ce îngrijește de cel sărac, căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăvește; Domnul îl păzește și-l ține în viață. El este fericit pe pământ și nu-l lași la bunul plac al vrăjmașilor lui. Domnul îl sprijină când este pe patul de suferință: îi ușurezi durerile în toate bolile lui. (Psalmii 41:1-3)
Binecuvântarea rugăciunilor ascultate și a călăuzirii
Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanțurile răutății, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriți și rupe orice fel de jug; împarte-ți pânea cu cel flămând și adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l și nu întoarce spatele semenului tău! Atunci lumina ta va răsări ca zorile și vindecarea ta va încolți repede; neprihănirea ta îți va merge înainte și slava Domnului te va însoți. Atunci tu vei chema, și Domnul va răspunde, vei striga, și El va zice: ‘Iată-Mă!’ Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, amenințările cu degetul și vorbele de ocară, dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime și întunericul tău va fi ca ziua-n amiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îți va sătura sufletul chiar în locuri fără apă și va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă. (Isaia 58:6-11)
Binecuvântarea izbăvirii și a ocrotirii
Ferice de cel ce îngrijește de cel sărac, căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăvește; Domnul îl păzește și-l ține în viață. El este fericit pe pământ și nu-l lași la bunul plac al vrăjmașilor lui. (Psalmii 41:1-2)
Binecuvântarea cinstei
El este darnic, dă celor lipsiți; milostenia lui ține în veci; capul i se înalță cu slavă. (Psalmii 112:9)
Binecuvântare asupra muncii și a bogăției
...ci să-i dai, și să nu dai cu părere de rău în inimă, căci pentru aceasta te va binecuvânta Domnul Dumnezeul tău în toate lucrările de care te vei apuca. (Deuteronomul 15:10)
Când îți vei secera ogorul și vei uita un snop pe câmp, să nu te întorci să-l ei – să fie al străinului, al orfanului și al văduvei, pentru ca Domnul Dumnezeul tău să te binecuvânteze în tot lucrul mânilor tale. (Deuteronomul 24:19)
El va face dreptate nenorociților poporului, va scăpa pe copiii săracului și va zdrobi pe asupritor. (Psalmii 72:4)
Căci el va izbăvi pe săracul care strigă și pe nenorocitul care n-are ajutor. Va avea milă de cel nenorocit și de cel lipsit și va scăpa viața săracilor; îi va izbăvi de apăsare și de silă și sângele lor va fi scump înaintea lui. Ei vor trăi și-i vor da aur din Seba; se vor ruga neîncetat pentru el și-l vor binecuvânta în fiecare zi. (Psalmii 72:12-15)
El are în casă bogăție și belșug și neprihănirea lui dăinuește în veci. (Psalmii 112:3)
El este darnic, dă celor lipsiți; milostenia lui ține în veci; capul i se înalță cu slavă. (Psalmii 112:9)
Cine are milă de sărac împrumută pe Domnul, și El îi va răsplăti binefacerea. (Proverbe 19:17)
Cine își înmulțește avuțiile prin dobândă și camătă le strânge pentru cel ce are milă de săraci. (Proverbe 28:8)
De aceea, împărate, placă-ți sfatul meu! Pune capăt păcatelor tale și trăește în neprihănire, rupe-o cu nelegiuirile tale și ai milă de cei nenorociți, și poate că ți se va prelungi fericirea!’ (Daniel 4:27)
Binecuvântarea rodniciei spirituale
Ai grijă de legiuitorul Zena și Apolo, să nu ducă lipsă de nimic din ce le trebue pentru călătoria lor. Trebue ca și ai noștri să se deprindă să fie cei dintâi în fapte bune pentru nevoile grabnice și să nu stea neroditori. (Tit 3:13-14)
Binecuvântări în general
Omul milostiv va fi binecuvântat, pentru că dă săracului din pânea lui. (Proverbe 22:9)
Binecuvântarea fericirii
Cine disprețuește pe aproapele său face un păcat, dar ferice de cine are milă de cei nenorociți. (Proverbe 14:21)
Blesteme pentru cei ce nu dau săracilor
Blestemul rugăciunii neascultate
Cine își astupă urechea la strigătul săracului, nici el nu va căpăta răspuns când va striga. (Proverbe 21:13)
Blestemul sărăciei
Cine asuprește pe sărac ca să-și mărească avuția va trebui să dea și el altuia mai bogat și va duce lipsă. (Proverbe 22:16)
Blestemat în general
Cine dă săracului nu duce lipsă, dar cine închide ochii este încărcat cu blesteme. (Proverbe 28:27)
Alte aspecte ale dărniciei față de săraci
Atitudinea de milă
Nu plângeam eu pe cel amărât? N-avea inima mea milă de cel lipsit? (Iov 30:25)
Cercetează nevoile săracilor
Celor nenorociți le eram tată și cercetam pricina celui necunoscut. (Iov 29:16)
Cel evlavios acuzat că nu dă săracilor
Nu-i mare răutatea ta? Și fărădelegile tale, fără număr? Nu dădeai apă omului însetat, nu voiai să dai pâne omului flămând. Dădeai afară pe văduve cu mânile goale și brațele orfanilor le frângeai. (Iov 22:5, 7, 9)
Exemplu de a da slavă lui Dumnezeu în loc de a da săracilor
Când era Isus în Betania, în casa lui Simon leprosul, s-a apropiat de El o femee cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; și, pe când stătea El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui. Ucenicilor le-a fost necaz, când au văzut lucrul acesta, și au zis: „Ce rost are risipa aceasta? Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump, și banii să se dea săracilor.” Când a auzit Isus, le-a zis: „De ce faceți supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine. Pentru că pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe mine nu Mă aveți totdeauna. Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare. Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.” (Matei 26:6-13)
Pe când ședea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon leprosul, a venit o femee care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump, și, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus. Unora dintre ei le-a fost necaz și ziceau: „Ce rost are risipa aceasta de mir? Mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei și să se dea săracilor.” Și le era foarte necaz pe femeia aceea. Dar Isus le-a zis: „Lăsați-o în pace. De ce-i faceți supărare? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine, căci pe săraci îi aveți totdeauna cu voi și le puteți face bine oricând voiți, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna. (Marcu 14:3-7)
Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preț, a uns picioarele lui Isus și I-a șters picioarele cu părul ei și s-a umplut casa de mirosul mirului. Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis: „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei și să se fi dat săracilor?” Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoț și, ca unul care ținea punga, lua el ce se punea în ea. Dar Isus a zis: „Las-o în pace, căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele. Pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna.” (Ioan 12:3-8)
Grija față de văduve este cerută
În zilele acelea, când s-a înmulțit numărul ucenicilor, evreii care vorbeau grecește cârteau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărțeala ajutoarelor de toate zilele. Cei doisprezece au adunat mulțimea ucenicilor și au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese. De aceea, fraților, alegeți dintre voi șapte bărbați vorbiți de bine, plini de Duhul Sfânt și înțelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta. (Faptele apostolilor 6:1-3)
Religia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor și să ne păzim neîntinați de lume. (Iacov 1:27)
Rezultatul unei perspective corecte asupra proprietății: niciun sărac
Mulțimea celor ce crezuseră era o inimă și un suflet. Niciunul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obște. Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Și un mare har era peste toți. (Faptele apostolilor 4:32-33)
Existau prevederi ca săracii să dea mai puțin
Dacă nu va putea să aducă o oae sau o capră, să aducă Domnului ca jertfă de vină pentru păcatul lui două turturele sau doi pui de porumbel, unul ca jertfă de ispășire, iar celălalt ca ardere-de-tot. Dacă nu poate să aducă nici două turturele sau doi pui de porumbel, să aducă pentru păcatul lui, ca dar, a zecea parte dintr-o efă de floarea făinii, și anume ca dar de ispășire; să nu pună untdelemn pe ea și să nu adauge nici tămâe, căci este un dar de ispășire. (Leviticul 5:7, 11)
Când se vor împlini zilele curățirii ei, pentru un fiu sau pentru o fiică, să aducă preotului, la ușa cortului întâlnirii, un miel de un an pentru arderea-de-tot și un pui de porumbel sau o turturea pentru jertfa de ispășire. Dacă nu poate să aducă un miel, să ia două turturele sau doi pui de porumbel, unul pentru arderea-de-tot, altul pentru jertfa de ispășire. Preotul să facă ispășire pentru ea, și va fi curată.’” (Leviticul 12:6, 8)
Dacă este sărac și nu poate să aducă toate aceste lucruri, atunci să ia un singur miel, care să fie adus ca jertfă pentru vină după ce a fost legănat într-o parte și într-alta, ca dar legănat, și să facă ispășire pentru el. Să ia o zecime din floarea făinii frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare, și un log de untdelemn. Să ia și două turturele sau doi pui de porumbel, după mijloacele lui, unul ca jertfă de ispășire, celălalt ca ardere-de-tot. (Leviticul 14:21-22)
Apoi să aducă una din turturele sau un pui de porumbel, cum va putea, unul ca jertfă de ispășire și altul ca ardere-de-tot, împreună cu darul de mâncare, și preotul să facă ispășire înaintea Domnului pentru cel ce se curățește. Aceasta este legea pentru curățirea celui ce are o rană de lepră și nu poate să aducă tot ce este rânduit pentru curățirea lui.” (Leviticul 14:30-32)
Dacă cel ce a făcut juruința este prea sărac ca să plătească prețuirea aceasta făcută de tine, să-l aducă la preot, să-l prețuiască, și preotul să facă o prețuire potrivit cu mijloacele omului aceluia. (Leviticul 27:8)
Părinții lui Isus erau în această categorie
Și, când s-au împlinit zilele pentru curățirea lor, după Legea lui Moise, Iosif și Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfățișeze înaintea Domnului, după cum este scris în Legea Domnului: „Orice întâi născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului”, și ca să aducă jertfă: o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit în Legea Domnului. (Luca 2:22-24)
La recensământ bogații și săracii dădeau aceeași sumă
„Când vei socoti pe copiii lui Israel și le vei face numărătoarea, fiecare din ei să dea Domnului un dar în bani pentru răscumpărarea sufletului lui, ca să nu fie loviți de nicio urgie, cu prilejul acestei numărători. Iată ce vor da toți cei ce vor fi cuprinși în numărătoarea aceasta: o jumătate de siclu, după siclul Sfântului Locaș, care este de douăzeci de ghere; o jumătate de siclu va fi darul ridicat pentru Domnul. Orice om cuprins în numărătoare, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, va plăti darul ridicat pentru Domnul. Bogatul să nu plătească mai mult și săracul să nu plătească mai puțin de o jumătate de siclu ca dar ridicat pentru Domnul, pentru răscumpărarea sufletelor. (Exodul 30:12-15)
Dărnicia față de săraci poate fi o dovadă a mântuirii
Dar Zacheu a stat înaintea Domnului și I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuția mea o dau săracilor și, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.” Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci și el este fiul lui Avraam. (Luca 19:8-9)
Alte exemple de dărnicie (nu către Domnul)
Când s-au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă de aur de greutatea unei jumătăți de siclu și două brățări grele de zece sicli de aur. Și robul a scos scule de argint, scule de aur și îmbrăcăminte, pe care le-a dat Rebecăi; a dat, de asemenea, daruri bogate fratelui său și mamei sale. (Geneza 24:22, 53)
Israel, tatăl lor, le-a zis: „Fiindcă trebue, faceți așa. Luați-vă în saci ceva din cele mai bune roade ale țării, ca să duceți un dar omului aceluia, și anume: puțin leac alinător și puțină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale. Luați cu voi argint îndoit și duceți înapoi argintul pe care vi-l puseseră la gura sacilor: poate că a fost o greșeală. Au luat darul; au luat cu ei argint îndoit, precum și pe Beniamin; s-au sculat, s-au coborât în Egipt și s-au înfățișat înaintea lui Iosif. (Geneza 43:11-12, 15)
Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul tău, care S-a îndurat de tine și te-a pus pe scaunul Lui de domnie ca împărat pentru Domnul Dumnezeul tău! Pentru că Dumnezeul tău iubește pe Israel și vrea să-l facă să rămână în picioare pe vecie, pentru aceea te-a pus împărat peste el, ca să faci judecată și dreptate.” Ea a dat împăratului o sută douăzeci de talanți de aur, foarte multe mirodenii și pietre scumpe. N-au mai fost mirodenii ca cele date împăratului Solomon de împărăteasa din Seba. (2 Cronici 9:8-9)
Împăratul Solomon a dat împărătesei din Seba tot ce a dorit ea, ce a cerut, mai mult decât adusese ea împăratului. Apoi s-a întors și s-a dus în țara ei, ea și slujitorii ei. (2 Cronici 9:12)
Căci Ezechia, împăratul lui Iuda, dăduse adunării o mie de viței și șapte mii de oi, iar căpeteniile i-au dat o mie de viței și zece mii de oi, și mulți preoți se sfințiseră. (2 Cronici 30:24)
Mulți au adus Domnului daruri în Ierusalim și au adus daruri bogate lui Ezechia, împăratul lui Iuda, care de atunci s-a înălțat în ochii tuturor popoarelor. (2 Cronici 32:23)
Iosia a dat oamenilor poporului, tuturor celor ce se aflau acolo, mei și capre în număr de treizeci de mii, toți pentru Paște, și trei mii de boi. Aceștia au fost luați din averile împăratului. Căpeteniile lui au făcut de bunăvoe un dar poporului, preoților și leviților. Hilchia, Zaharia și Iehiel, mai-marii Casei lui Dumnezeu, au dat preoților, pentru Paște, două mii șase sute de mei și trei sute de boi. Conania, Șemaia și Netaneel, frații săi, Hașabia, Ieiel și Iozabad, capii leviților, au dat leviților, pentru Paște, cinci mii de mei și cinci sute de boi. (2 Cronici 35:7-9)
Oriunde locuesc rămășițe din poporul Domnului, oamenii din locul acela să le dea argint, aur, avere și vite, pe lângă daruri de bunăvoe pentru Casa lui Dumnezeu, care este la Ierusalim!’” Și toți cei dimprejurul lor le-au dat lucruri de argint, de aur, avere, vite și lucruri scumpe, afară de toate darurile de bunăvoe. (Ezra 1:4, 6)
Mulți din capii de familie au făcut daruri pentru lucrare. Dregătorul a dat vistieriei o mie de darici de aur, cincizeci de potire, cinci sute treizeci de veșminte preoțești. Capii de familie au dat în vistieria lucrării douăzeci de mii de darici de aur și două mii două sute de mine de argint. Celălalt popor a dat douăzeci de mii de darici de aur, două mii de mine de argint și șaizeci și șapte de veșminte preoțești. (Neemia 7:70-72)
Împăratul a dat un mare ospăț tuturor domnitorilor și slujitorilor lui, un ospăț în cinstea Esterei. Cu prilejul acesta a ușurat sarcinile ținuturilor și a împărțit daruri cu o dărnicie împărătească. (Estera 2:18)
Împărații Tarsisului și ai ostroavelor vor plăti biruri, împărații Sebei și Sabiei vor aduce daruri. (Psalmii 72:10)
Însă, fiindcă el zăbovea să răspundă, „întoarce-te,” a adăugat el, „la Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan, pe care l-a pus împăratul Babilonului peste cetățile lui Iuda, și rămâi cu el în mijlocul poporului sau du-te oriunde vei vrea să te duci!” Căpetenia străjerilor i-a dat merinde și daruri și i-a dat drumul. (Ieremia 40:5)
Pentru a-i potoli pe alții
Iacov a petrecut noaptea în locul acela. A luat din ce mai avea cu el și a pus deoparte, ca dar pentru fratele său Esau: Să spuneți: ‘Iată, robul tău Iacov vine și el după noi.’” Căci își zicea el: „Îl voi potoli cu darul acesta care merge înaintea mea; în urmă îl voi vedea față în față, și poate că mă va primi cu bunăvoință.” (Geneza 32:13, 20)
Esau a zis: „Ce ai de gând să faci cu toată tabăra aceea pe care am întâlnit-o?” Și Iacov a răspuns: „Voesc să capăt trecere cu ea înaintea domnului meu.” Esau a zis: „Eu am din belșug; păstrează, frate, ce este al tău.” Și Iacov a răspuns: „Nu, te rog, dacă am căpătat trecere înaintea ta, primește darul acesta din mâna mea, căci m-am uitat la fața ta cum se uită cineva la Fața lui Dumnezeu, și tu m-ai primit cu bunăvoință. Primește deci darul meu care ți-a fost adus, fiindcă Dumnezeu m-a umplut de bunătăți și am de toate.” Astfel a stăruit de el, și Esau a primit. (Geneza 33:8-11)
Un dar făcut în taină potolește mânia și o mită dată pe ascuns potolește cea mai puternică mânie. (Proverbe 21:14)
Pentru a-i influența pe alții
Sihem a zis tatălui și fraților Dinei: „Să capăt trecere înaintea voastră, și vă voi da ce-mi veți cere. Cereți-mi o zestre cât de mare și cât de multe daruri, și voi da tot ce-mi veți zice; numai dați-mi fata de nevastă.” (Geneza 34:11-12)
Pentru a căuta înțelepciune
Toți împărații pământului căutau să-l vadă pe Solomon ca să audă înțelepciunea pe care o pusese Dumnezeu în inima lui. Și fiecare din ei își aducea darul lui, lucruri de argint și lucruri de aur, haine, arme, mirodenii, cai și catâri; așa era în fiecare an. (2 Cronici 9:23-24)
Ea a dat împăratului o sută douăzeci de talanți de aur, foarte multe mirodenii și pietre scumpe. N-au mai venit niciodată în urmă atâtea mirodenii câte a dat împărăteasa din Seba împăratului Solomon. (1 Împărați 10:10)
Cei răi sărbătoresc moartea celor evlavioși
Și locuitorii de pe pământ se vor bucura și se vor veseli de ei și își vor trimite daruri unii altora, pentru că acești doi proroci chinuiseră pe locuitorii pământului. (Apocalipsa 11:10)
Alte aspecte ale dărniciei
Locul unde să dăm
Să aduci în casa Domnului Dumnezeului tău pârga celor dintâi roade ale pământului. Să nu fierbi un ied în laptele mamei lui. (Exodul 23:19)
Să aduci în casa Domnului Dumnezeului tău pârga celor dintâi roade ale pământului. Iedul să nu-l fierbi în laptele mamei lui.” (Exodul 34:26)
Acolo să vă aduceți arderile-de-tot, jertfele voastre, zeceuelile voastre, cele dintâi roade, darurile aduse ca împlinire a unei juruințe, darurile de bunăvoe și întâii născuți din cirezile și turmele voastre. (Deuteronomul 12:6)
Atunci va fi un loc pe care-l va alege Domnul Dumnezeul vostru, ca să facă să locuiască Numele Lui acolo. Acolo să aduceți tot ce vă poruncesc, arderile-de-tot, jertfele, zeceuelile, cele dintâi roade și darurile alese pe care le veți face Domnului pentru împlinirea juruințelor voastre. (Deuteronomul 12:11)
Nu vei putea să mănânci în cetățile tale zeciuiala din grâul tău, din mustul tău și din untdelemnul tău, nici întâii născuți din cirezile și turmele tale, nici vreunul din darurile aduse de tine pentru împlinirea unei juruințe, nici darurile tale de bunăvoe, nici cele dintâi roade ale tale. Ci pe acestea să le mănânci înaintea Domnului Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău, tu, fiul tău și fiica ta, robul și roaba ta și levitul care va fi în cetățile tale, și să te bucuri înaintea Domnului Dumnezeului tău de toate bunurile pe care le vei avea. (Deuteronomul 12:17-18)
Putem să nu avem bani de dat, dar Îl putem da pe Hristos
Acolo era un om olog din naștere, care era dus și pus în toate zilele la poarta Templului numită „Frumoasă”, ca să ceară de milă de la cei ce intrau în Templu. Omul acesta, când a văzut pe Petru și pe Ioan că voiau să intre în Templu, le-a cerut milostenie. Petru, ca și Ioan, s-a uitat țintă la el și a zis: „Uită-te la noi!” Și el se uita la ei cu luare aminte și aștepta să capete ceva de la ei. Atunci, Petru i-a zis: „Argint și aur n-am, dar ce am, îți dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te și umblă!” (Faptele apostolilor 3:2-6)
Omul darnic va avea multe cereri
Omul darnic are mulți lingușitori și toți sunt prieteni cu cel ce dă daruri. (Proverbe 19:6)
Dărnicia poate fi afectată de lăcomie
De aceea, am socotit de trebuință să rog pe frați să vină mai înainte la voi și să pregătească strângerea darurilor făgăduite de voi, ca ele să fie gata, făcute cu dărnicie, nu cu zgârcenie. (2 Corinteni 9:5)
Dărnicia aduce mulțumire lui Dumnezeu
Căci ajutorul dat de darurile acestea nu numai că acoperă nevoile sfinților, dar este și o pricină de multe mulțumiri către Dumnezeu. (2 Corinteni 9:12)
Nu da înainte de a încerca împăcarea
Așa că, dacă îți aduci darul la altar și acolo îți aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ți darul acolo, înaintea altarului, și du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ți darul. (Matei 5:23-24)
Scriptura ne încurajează să dăm
Iată pe munți picioarele solului care vestește pacea! Prăznuește-ți sărbătorile, Iudo, împlinește-ți juruințele! Căci cel rău nu va mai trece prin mijlocul tău, este nimicit cu desăvârșire… (Naum 1:15)
Și să nu dați uitării binefacerea și dărnicia, căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac. (Evrei 13:16)
Dărnicia poate fi o mărturie
Apoi, Isus i-a zis: „Vezi să nu spui la nimeni, ci du-te de te arată preotului și adu darul pe care l-a rânduit moise, ca mărturie pentru ei.” (Matei 8:4)
...și i-a zis: „Vezi să nu spui nimănui nimic, ci du-te de te arată preotului și adu pentru curățirea ta cea poruncit Moise, ca mărturie pentru ei.” (Marcu 1:44)
Apoi, i-a poruncit să nu spună nimănui. „Ci du-te”, i-a zis El, „de te arată preotului și adu pentru curățirea ta cea rânduit Moise, ca mărturie pentru ei.” (Luca 5:14)
Exemplu de a da unei națiuni
După o lipsă de mai mulți ani, am venit să aduc milostenii neamului meu și să aduc daruri la Templu. (Faptele apostolilor 24:17)
Lucruri mai bune decât o jertfă
Dragostea de Dumnezeu și de aproapele
...și că a-L iubi cu toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul și cu toată puterea și a iubi pe aproapele ca pe sine este mai mult decât toate arderile-de-tot și decât toate jertfele.” (Marcu 12:33)
Credincioșia față de Dumnezeu și cunoașterea Lui
Căci bunătate voesc, nu jertfe, și cunoștință de Dumnezeu mai mult decât arderi-de-tot! (Osea 6:6)
Ascultarea
Samuel a zis: „Îi plac Domnului mai mult arderile-de-tot și jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele și păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor. (1 Samuel 15:22)
„Ce-Mi trebue Mie mulțimea jertfelor voastre?” zice Domnul. „Sunt sătul de arderile-de-tot ale berbecilor și de grăsimea vițeilor; nu-Mi place sângele taurilor, oilor și țapilor. (Isaia 1:11)
Neprihănirea/dreptatea
A face dreptate și judecată este mai plăcut Domnului decât jertfele. (Proverbe 21:3)
Darurile de jertfă
Obligatorii
La sărbători și la praznice, darul de mâncare va fi de o efă pentru vițel, o efă pentru berbec și cât va voi pentru mei, împreună cu un hin de untdelemn de fiecare efă. Dacă însă domnitorul aduce Domnului o ardere-de-tot de bunăvoe sau o jertfă de mulțumire de bunăvoe, îi vor deschide poarta dinspre răsărit și el își va aduce arderea-de-tot și jertfa de mulțumire așa cum le aduce în ziua Sabatului; apoi va ieși afară și, după ce va ieși, vor închide iarăși poarta. În fiecare zi vei aduce Domnului ca ardere-de-tot un miel de un an fără cusur; pe acesta îl vei aduce în fiecare dimineață. Vei mai adăuga la el ca dar de mâncare, în fiecare dimineață, a șasea parte dintr-o efă și a treia parte dintr-un hin de untdelemn, pentru stropirea florii de făină. Acesta este darul de mâncare de adus Domnului; aceasta este o lege veșnică, pentru totdeauna! În fiecare dimineață vor aduce astfel mielul și darul de mâncare împreună cu untdelemnul, ca o ardere-de-tot veșnică.» (Ezechiel 46:11-15)
De bunăvoie
Dacă însă domnitorul aduce Domnului o ardere-de-tot de bunăvoe sau o jertfă de mulțumire de bunăvoe, îi vor deschide poarta dinspre răsărit și el își va aduce arderea-de-tot și jertfa de mulțumire așa cum le aduce în ziua Sabatului; apoi va ieși afară și, după ce va ieși, vor închide iarăși poarta. (Ezechiel 46:12)
Exemple de daruri de jertfă
Împăratul și tot Israelul împreună cu el au adus jertfe înaintea Domnului. Solomon a înjunghiat douăzeci și două de mii de boi și o sută douăzeci de mii de oi pentru jertfa de mulțumire pe care a adus-o Domnului. Așa au făcut împăratul și toți copiii lui Israel sfințirea Casei Domnului. În ziua aceea, împăratul a sfințit mijlocul curții care este înaintea Casei Domnului, căci acolo a adus arderile-de-tot, darurile de mâncare și grăsimile jertfelor de mulțumire, pentru că altarul de aramă care este înaintea Domnului era prea mic ca să cuprindă arderile-de-tot, darurile de mâncare și grăsimile jertfelor de mulțumire. (1 Împărați 8:62-64)
„Așa vorbește Cirus, împăratul perșilor: ‘Domnul Dumnezeul cerurilor mi-a dat toate împărățiile pământului și mi-a poruncit să-I zidesc o casă la Ierusalim, în Iuda. Oriunde locuesc rămășițe din poporul Domnului, oamenii din locul acela să le dea argint, aur, avere și vite, pe lângă daruri de bunăvoe pentru Casa lui Dumnezeu, care este la Ierusalim!’” Și toți cei dimprejurul lor le-au dat lucruri de argint, de aur, avere, vite și lucruri scumpe, afară de toate darurile de bunăvoe. (Ezra 1:2, 4, 6)
...și să duci argintul și aurul pe care împăratul și sfetnicii săi l-au dăruit cu dragă inimă Dumnezeului lui Israel, a cărui locuință este la Ierusalim, tot argintul și aurul pe care-l vei găsi în tot ținutul Babilonului și darurile de bunăvoe făcute de popor și preoți pentru Casa Dumnezeului lor la Ierusalim. Ca urmare, vei avea grijă să cumperi cu argintul acesta viței, berbeci, mei și ce trebue pentru darurile de mâncare și jertfele de băutură și să le aduci pe altarul Casei Dumnezeului vostru la Ierusalim. Cu celălalt argint și aur să faceți ce veți crede de cuviință, tu și frații tăi, potrivit cu voia Dumnezeului vostru. Să scoți din casa vistieriilor împăratului ce va trebui pentru celelalte cheltueli pe care le vei avea de făcut cu privire la Casa Dumnezeului tău. Eu, împăratul Artacsercse, dau poruncă tuturor vistiernicilor de dincolo de râu să dea îndată lui Ezra, preot și cărturar iscusit în Legea Dumnezeului cerurilor, tot ce vă va cere, până la o sută de talanți de argint, o sută de cori de grâu, o sută de bați de vin, o sută de bați de untdelemn și sare câtă va vrea. (Ezra 7:15-18, 20-22)
Dacă darul tău spiritual este dărnicia, folosește-l
Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat, cine are darul prorociei să-l întrebuințeze după măsura credinței lui. Cine este chemat la o slujbă să se țină de slujba lui. Cine învață pe alții să se țină de învățătură. Cine îmbărbătează pe alții să se țină de îmbărbătare. Cine dă să dea cu inimă largă. Cine cârmuește să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie s-o facă cu bucurie. (Romani 12:6-8)
Dă pentru a împlini nevoi
În urmă o măsurau cu omerul, și cine strânsese mai mult n-avea nimic de prisos, iar cine strânsese mai puțin nu ducea lipsă deloc. Fiecare strângea tocmai cât îi trebuia pentru hrană. (Exodul 16:18)
Aici nu este vorba ca alții să fie ușurați, iar voi strâmtorați, ci este vorba de o potrivire: în împrejurarea de acum, prisosul vostru să acopere nevoile lor, pentru ca și prisosul lor să acopere, la rândul lui, nevoile voastre, așa ca să fie o potrivire, după cum este scris: „Cel ce strânsese mult n-avea nimic de prisos, și cel ce strânsese puțin nu ducea lipsă.” (2 Corinteni 8:13-15)