Diverse

Afaceri

...un car se aducea din Egipt cu șase sute de sicli de argint și un cal, cu o sută cincizeci de sicli. De asemenea, aduceau cai cu ei pentru toți împărații hetiților și pentru împărații Siriei. (1 Împărați 10:29)

„Rău! Rău!” zice cumpărătorul și, plecând, se fericește. (Proverbe 20:14)

Ascultați, acum, voi care ziceți: „Astăzi sau mâne ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie și vom câștiga” și nu știți ce va aduce ziua de mâne! Căci ce este viața voastră? Nu sunteți decât un abur, care se arată puțintel și apoi piere. Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceți: „Dacă va vrea Domnul, vom trăi și vom face cutare sau cutare lucru.” (Iacov 4:13-15)

Urmările financiare ale adulterului

...ca nu cumva niște străini să se sature de averea ta și tu să te trudești pentru casa altuia, (Proverbe 5:10)

...nu se uită la niciun preț de răscumpărare și nu se lasă înduplecat nici chiar de cel mai mare dar. (Proverbe 6:35)

Cine iubește înțelepciunea înveselește pe tatăl său, dar cine umblă cu curvele risipește averea. (Proverbe 29:3)

Inima omului

Nu mânca pânea celui pizmaș și nu pofti mâncărurile lui alese, căci el este ca unul care își face socotelile în suflet! „Mănâncă și bea”, îți va zice el, dar inima lui nu este cu tine. Bucata pe care ai mâncat-o o vei vărsa și cuvintele plăcute pe care le vei spune sunt pierdute. (Proverbe 23:6-8)

Și vin cu grămada la tine, stau înaintea ta ca popor al Meu, ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc, căci cu gura vorbesc dulce de tot, dar cu inima umblă tot după poftele lor. (Ezechiel 33:31)

Dar, dacă aveți în inima voastră pizmă amară și un duh de ceartă, să nu vă lăudați și să nu mințiți împotriva adevărului. Înțelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească. Căci, acolo unde este pizmă și duh de ceartă, este tulburare și tot felul de fapte rele. (Iacov 3:14-16)

Voi poftiți și nu aveți; ucideți, pizmuiți și nu izbutiți să căpătați; vă certați și vă luptați și nu aveți, pentru că nu cereți. Sau cereți și nu căpătați, pentru că cereți rău, cu gând să risipiți în plăcerile voastre. (Iacov 4:2-3)

În lăcomia lor vor căuta ca, prin cuvântări înșelătoare, să aibă un câștig de la voi. Dar osânda îi paște de multă vreme și pierzarea lor nu dormitează. (2 Petru 2:3)

Legea Vechiului Testament privind căsătoria

Dacă nu-ți va mai plăcea, s-o lași să plece unde va voi, dar nu vei putea s-o vinzi pe argint, nici să te porți cu ea ca și cu o roabă, pentru că ai înjosit-o. (Deuteronomul 21:14)

Unii nu sunt preocupați de bani

Iată, ațâț împotriva lor pe mezi, care nu se uită la argint și nu poftesc aurul. (Isaia 13:17)

Gabaoniții i-au răspuns: „Nu voim nici argint, nici aur de la Saul și de la casa lui și nici nu este treaba noastră să omorâm pe cineva din Israel.” Și împăratul a zis: „Ce voiți dar să vă fac?” (2 Samuel 21:4)

Și el a zis: „Fii binecuvântată de Domnul, fiică! Această faptă de pe urmă mărturisește și mai mult pentru tine decât cea dintâi că n-ai umblat după tineri, săraci sau bogați. (Rut 3:10)

Cine oprește grâul este blestemat de popor, dar pe capul celui ce-l vinde vine binecuvântarea. (Proverbe 11:26)

Mai bine să fii într-o stare smerită și să ai o slugă decât să faci pe fudulul și să n-ai ce mânca. (Proverbe 12:9)

Cumpără adevărul – și nu-l vinde –, înțelepciunea, învățătura și priceperea. (Proverbe 23:23)

Groapa Lui a fost pusă între cei răi, și mormântul Lui, la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârșise nicio nelegiuire și nu se găsise niciun vicleșug în gura Lui. (Isaia 53:9)

Și El le-a zis: „De aceea, orice cărturar, care a învățat ce trebue despre Împărăția cerurilor, se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi și lucruri vechi.” (Matei 13:52)

Și era o femee care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge. Ea suferise mult de la mulți doctori, cheltuise tot ce avea și nu simțise nicio ușurare, ba încă îi era mai rău. (Marcu 5:25-26)

Căpitanul a zis: „Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetățenia aceasta.” „Și eu”, a zis Pavel, „sunt chiar născut roman.” (Faptele apostolilor 22:28)

Nu-l amenda pe cel neprihănit

Nu este bine să osândești pe cel neprihănit la o gloabă, nici să lovești pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor. (Proverbe 17:26)

Judecățile Domnului

În ziua aceea, orice loc care va avea o mie de butuci de viță, prețuind o mie de sicli de argint, va fi lăsat pradă mărăcinilor și spinilor: (Isaia 7:23)

...dar câștigul și plata lui vor fi închinate Domnului, nu vor fi nici strânse, nici păstrate; ci câștigul lui va aduce celor ce locuesc înaintea Domnului o hrană îmbelșugată și haine strălucite. (Isaia 23:18)

Mesia va propăși

„Iată, Robul Meu va propăși; Se va sui, Se va ridica, Se va înălța foarte sus. (Isaia 52:13)

Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferință… Dar, după ce Își va da viața ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânță de urmași, va trăi multe zile și lucrarea Domnului va propăși în mânile Lui. (Isaia 53:10)

O relație cu Domnul nu poate fi cumpărată

„Voi, toți cei însetați, veniți la ape, chiar și cel ce n-are bani! Veniți și cumpărați bucate, veniți și cumpărați vin și lapte, fără bani și fără plată! De ce cântăriți argint pentru un lucru care nu hrănește? De ce vă dați câștigul muncii pentru ceva care nu satură? Ascultați-Mă dar și veți mânca ce este bun și sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase. (Isaia 55:1-2)

Necredincioșia pusă pe aceeași treaptă cu desfrânarea

Tuturor curvelor li se plătește o plată, dar tu ai dat daruri tuturor ibovnicilor tăi, i-ai câștigat prin daruri, ca să-i tragi la tine din toate părțile și să curvești cu ei. Ai fost cu totul altfel decât celelalte curvie, întrucât nimeni nu umbla după tine, ci tu plăteai celor ce veneau la tine, în loc ca tu să fii plătită de ei. De aceea ai fost cu totul altfel decât altele.» (Ezechiel 16:33-34)

Legi privind preoții și pământul

Nu vor putea să vândă nimic din ea, nici să schimbe; și această pârgă a țării nu va putea fi înstrăinată, căci este închinată Domnului. (Ezechiel 48:14)

Domnul prețuit puțin de cei nelegiuiți

Eu le-am zis: „Dacă găsiți cu cale, dați-Mi plata; dacă nu, nu Mi-o dați!” Și Mi-au cântărit, ca plată, treizeci de arginți. Dar Domnul Mi-a zis: „Aruncă olarului prețul acesta scump cu care M-au prețuit!” Și am luat cei treizeci de arginți și i-am aruncat în Casa Domnului, pentru olar. (Zaharia 11:12-13)

Celui ce are i se va da mai mult; celui ce n-are i se va lua tot

El le-a mai zis: „Luați seama la ce auziți. Cu ce măsură veți măsura, vi se va măsura și vi se va da și mai mult. Căci, celui ce are, i se va da; dar, de la cel ce n-are, se va lua și ce are.” (Marcu 4:24-25)

Banii folosiți pentru a ilustra bucuria îngerilor pentru mântuire

Sau care femee, dacă are zece lei de argint și pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa și nu caută cu băgare de seamă până când îl găsește? După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele și vecinele ei și zice: ‘Bucurați-vă împreună cu mine, căci am găsit leul pe care-l pierdusem.’ Tot așa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăește.” (Luca 15:8-10)

Perspectiva asupra proprietății în biserica primară

Toți cei ce credeau erau împreună la un loc și aveau toate de obște. Își vindeau ogoarele și averile, și banii îi împărțeau între toți, după nevoile fiecăruia. (Faptele apostolilor 2:44-45)

Mulțimea celor ce crezuseră era o inimă și un suflet. Niciunul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obște. Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Și un mare har era peste toți. Căci nu era niciunul printre ei care să ducă lipsă: toți cei ce aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau prețul lucrurilor vândute și-l puneau la picioarele apostolilor, apoi se împărțea fiecăruia după cum avea nevoe. Iosif, numit de apostoli și Barnaba, adică, în tălmăcire, „fiul mângâerii”, un levit, de neam din Cipru, a vândut un ogor pe care-l avea, a adus banii și i-a pus la picioarele apostolilor. (Faptele apostolilor 4:32-37)

Cei ce ajung să-L cunoască pe Domnul renunță la lucruri rele scumpe

Mulți din cei ce crezuseră veneau să mărturisească și să spună ce făcuseră. Și unii din cei ce făcuseră vrăjitorii și-au adus cărțile și le-au ars înaintea tuturor; prețul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginți. (Faptele apostolilor 19:18-19)

Îndreptățire

Și Sarei i-a zis: „Iată, dau fratelui tău o mie de arginți; aceasta să-ți fie o dovadă de cinste față de toți cei ce sunt cu tine, așa că înaintea tuturor vei fi fără vină.” (Geneza 20:16)

Prăzi, jaf

Fiii lui Iacov s-au aruncat asupra celor morți și au jefuit cetatea, pentru că necinstiseră pe sora lor. Le-au luat oile, boii și măgarii, tot ce era în cetate și ce era pe câmp; le-au luat ca pradă de război toate bogățiile, copiii și nevestele și tot ce se găsea în case. (Geneza 34:27-29)

Și copiii lui Israel s-au întors de la urmărirea filistenilor și le-au jefuit tabăra. (1 Samuel 17:53)

Ben-Hadad, împăratul Siriei, și-a strâns toată oștirea – avea cu el treizeci și doi de împărați, cai și care. S-a suit, a împresurat Samaria și a început lupta împotriva ei. A trimis în cetate soli la Ahab, împăratul lui Israel, să-i spună: „Așa vorbește Ben-Hadad: ‘Argintul și aurul tău sunt ale mele, nevestele și cei mai frumoși copii ai tăi sunt tot ai mei.’” Împăratul lui Israel a răspuns: „Împărate, domnul meu, fie cum zici! Sunt al tău cu tot ce am.” Solii s-au întors și au zis: „Așa vorbește Ben-Hadad: ‘Am trimis să-ți spună: «Să-mi dai argintul și aurul tău, nevestele și copiii tăi.» De aceea, voi trimite mâne, la ceasul acesta, pe slujitorii mei la tine. Ei îți vor scormoni casa ta și casele slujitorilor tăi, vor pune mâna pe tot ce ai mai scump și vor lua.’” Toți bătrânii și tot poporul au zis lui Ahab: „Nu-l asculta și nu te învoi.” (1 Împărați 20:1-6, 8)

Iuda a fost bătut de Israel și a fugit fiecare în cortul său. A luat tot aurul și argintul și toate vasele care se aflau în Casa Domnului și în vistieriile casei împăratului; a luat și ostatici și s-a întors în Samaria. (2 Împărați 14:12, 14)

Iosafat și poporul său s-au dus să ia prăzile; au găsit printre trupuri multe bogății și lucruri scumpe și au luat atât de multe, că n-au putut să le ducă pe toate. Trei zile au prădat, căci era multă pradă. (2 Cronici 20:25)

Din zilele părinților noștri, am fost foarte vinovați până în ziua de azi și din pricina fărădelegilor noastre am fost dați noi, împărații noștri și preoții noștri în mânile împăraților străini, pradă sabiei, robiei, jafului și rușinii care ne acoperă astăzi fața. (Ezra 9:7)

Prin aceste scrisori, împăratul dădea voe iudeilor, în oricare cetate ar fi fost, să se adune și să-și apere viața, să nimicească, să omoare și să piardă, împreună cu pruncii și femeile lor, pe toți aceea din fiecare popor și din fiecare ținut care ar lua armele să-i lovească și să le prade averile. (Estera 8:11)

Iudeii au ucis cu lovituri de sabie pe toți vrăjmașii lor, i-au omorât și i-au prăpădit. Au făcut ce au vrut cu vrăjmașii lor. cei zece fii ai lui Haman, fiul lui Hamedata, vrăjmașul iudeilor. Dar n-au pus mâna pe averile lor. (Estera 9:5, 10)

„Vai de asirian”, zice Domnul, „nuiaua mâniei Mele, care poartă în mână toiagul urgiei Mele! I-am dat drumul împotriva unui neam nelegiuit, l-am trimis împotriva unui popor pe care sunt mâniat, ca să-l prădeze și să-l jefuiască, să-l calce în picioare ca noroiul de pe ulițe. (Isaia 10:5-6)

Dar, după ce Domnul Își va împlini toată lucrarea pe muntele Sionului și la Ierusalim, „voi pedepsi”, zice Domnul, „pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngâmfate și pentru trufia privirilor lui semețe, căci el a zis: ‘Prin puterea mânii mele am făcut aceste lucruri și prin înțelepciunea mea, căci sunt priceput; am împins înapoi hotarele popoarelor și le-am jefuit vistieriile și, ca un viteaz, am dat jos pe cei ce ședeau pe scaunele lor de domnie; am pus mâna pe bogățiile popoarelor ca pe un cuib și, cum se strâng niște ouă părăsite, așa am strâns eu tot pământul: niciunul n-a mișcat vreo aripă, nici n-a deschis ciocul ca să ciripească.’ (Isaia 10:12-14)

Îți vor ridica bogățiile, îți vor prăda mărfurile, îți vor surpa zidurile, îți vor dărâma casele tale cele plăcute și vor arunca în ape pietrele, lemnele și țărâna ta. (Ezechiel 26:12)

Sabia va pătrunde în Egipt și în Etiopia va fi groază când vor cădea morții în Egipt, când i se vor ridica bogățiile și i se vor răsturna temeliile. (Ezechiel 30:4)

Oricât de roditor ar fi Efraim în mijlocul fraților săi, tot va veni vântul de răsărit, se va stârni din pustiu un vânt al Domnului, îi va usca izvoarele și-i va seca fântânile; va jefui vistieria de toate vasele ei de preț. (Osea 13:15)

De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Vrăjmașul va împresura țara, îți va doborî tăria și palatele tale vor fi jefuite!” (Amos 3:11)

Nici nu trebuia să intri pe porțile poporului Meu în ziua nenorocirii lui, nici nu trebuia să te bucuri de nenorocirea lui în ziua prăpădului lui și nu trebuia să pui mâna pe bogățiile lui în ziua prăpădului lui! (Obadia 1:13)

Vai! Ce scormonit este Esau! Cum i s-au descoperit comorile! Căci în ziua când stăteai în fața lui, în ziua când străinii îi luau averea, când străinii intrau pe porțile lui și aruncau sorțul asupra Ierusalimului, și tu erai atunci ca unul din ei! (Obadia 1:6, 11)

„Scoală-te, fiica Sionului și treeră! Căci îți fac un corn de fier și o copită de aramă, ca să sfărâmi multe popoare și să închini Domnului prada lor, să închini Domnului întregului pământ averile lor!” (Mica 4:13)

Jefuiți argintul! Jefuiți aurul! Acolo sunt comori nesfârșite, tot felul de bogății, de lucruri scumpe. Este jefuită, pustiită și stoarsă de tot! Inima îi e mâhnită, îi tremură genunchii, toate coapsele suferă și toate fețele au îngălbenit. (Naum 2:9-10)

Vai de cetatea vărsătoare de sânge, plină de minciună, plină de silnicie și care nu încetează să se dedea la răpire!… (Naum 3:1)

Nu va fi el de batjocura tuturor acestora, de râs și de pomină? Se va zice: ‘Vai de cel ce adună ce nu este al lui! Până când se va împovăra cu datorii?’ Nu se vor ridica deodată cei ce te-au împrumutat? Nu se vor trezi asupritorii tăi și vei ajunge prada lor? Fiindcă ai jefuit multe neamuri, toată rămășița popoarelor te va jefui din pricina vărsării sângelui oamenilor, din pricina silniciilor făcute în țară, împotriva cetății și împotriva tuturor locuitorilor ei. (Habacuc 2:6-8)

Văitați-vă, locuitori din Macteș! Căci toți cei ce fac negoț sunt nimiciți, toți cei încărcați cu argint sunt nimiciți cu desăvârșire. Averile lor vor fi de jaf și casele lor vor fi pustiite; vor zidi case, și nu le vor locui, vor sădi vii, și nu vor bea vin din ele.” Nici argintul, nici aurul lor nu va putea să-i izbăvească în ziua mâniei Domnului, ci toată țara va fi mistuită de focul geloziei Lui, căci va nimici deodată pe toți locuitorii țării. (Țefania 1:11, 13, 18)

De aceea, pe viața Mea”, zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, „că Moabul va fi ca Sodoma și copiii lui Amon, ca Gomora: un loc acoperit cu mărăcini, o groapă de sare, un pustiu veșnic; rămășița poporului Meu îi va jefui, rămășița neamului Meu îi va stăpâni.” (Țefania 2:9)

Stil de viață

Aici nu este vorba ca alții să fie ușurați, iar voi strâmtorați, ci este vorba de o potrivire: în împrejurarea de acum, prisosul vostru să acopere nevoile lor, pentru ca și prisosul lor să acopere, la rândul lui, nevoile voastre, așa ca să fie o potrivire, după cum este scris: „Cel ce strânsese mult n-avea nimic de prisos, și cel ce strânsese puțin nu ducea lipsă.” (2 Corinteni 8:13-15)

Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu rușine și sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, (1 Timotei 2:9)

Despăgubire

Dacă se vor certa doi oameni, și unul din ei va lovi pe celălalt cu o piatră sau cu pumnul, fără să-i pricinuiască moartea, dar silindu-l să stea în pat, cel ce l-a lovit să nu fie pedepsit dacă celălalt se va scula și se va plimba afară, sprijinit pe un toiag. Numai să-l despăgubească pentru încetarea lucrului lui și să-l îngrijească până la vindecare. (Exodul 21:18-19)

Dacă se ceartă doi oameni și lovesc pe o femee însărcinată și o fac doar să nască înainte de vreme, fără altă nenorocire, să fie pedepsiți cu o gloabă pusă de bărbatul femeii și pe care o vor plăti după hotărârea judecătorilor. (Exodul 21:22)

Dacă un bou va împunge și va omorî pe un bărbat sau pe o femee, boul să fie ucis cu pietre, carnea să nu i se mănânce, iar stăpânul boului să nu fie pedepsit. Dar, dacă boul avea obicei mai înainte să împungă și stăpânul fusese înștiințat de lucrul acesta și nu l-a închis, boul să fie ucis cu pietre, dacă va ucide un bărbat sau o femee, și stăpânul lui să fie pedepsit cu moartea. Dacă i se pune stăpânului un preț pentru răscumpărarea vieții lui, va plăti tot ce i se va cere. (Exodul 21:28-30)

...dar, dacă boul împunge pe un rob, fie bărbat, fie femee, să se dea trei sicli de argint stăpânului robului, și boul să fie ucis cu pietre. Dacă un om descoperă o groapă sau dacă un om sapă o groapă și n-o acoperă și cade în ea un bou sau un măgar, stăpânul gropii să plătească stăpânului lor prețul vitei în argint, iar vita moartă să fie a lui. Dacă boul unui om împunge boul unui alt om și boul acesta moare, vor vinde boul cel viu și prețul lui îl vor împărți; vor împărți și boul mort. Dar, dacă se știa că boul avea obicei mai înainte să împungă, și stăpânul lui nu l-a închis, stăpânul acesta să dea bou pentru bou, iar boul cel mort să-l ia el. (Exodul 21:32-36)

Conducătorii

Samuel a spus toate cuvintele Domnului poporului care-i cerea un împărat. El a zis: „Iată care va fi dreptul împăratului care va domni peste voi. El va lua pe fiii voștri, îi va pune la carele sale și între călăreții lui, ca să alerge înaintea carului lui; Va lua cea mai bună parte din câmpiile voastre, din viile voastre și din măslinii voștri și o va da slujitorilor lui. Va lua zeciuială din rodul semințelor și viilor voastre și o va da famenilor și slujitorilor lui. Va lua pe robii și roabele voastre, cei mai buni boi și măgari ai voștri și-i va întrebuința la lucrările lui. Va lua zeciuială din oile voastre și voi înșivă veți fi slugile lui. (1 Samuel 8:10-11, 14-17)

Pentru domnitor veți deosebi un loc lângă cele două laturi ale părții sfinte și ale moșiei cetății, de-a lungul părții sfinte și de-a lungul moșiei cetății, la apus de partea de apus și la răsărit de partea de răsărit, pe o lungime cât una din părți, de la hotarul de apus până la hotarul de răsărit. Acesta va fi pământul lui, moșia lui în Israel, și domnitorii Mei nu vor mai asupri poporul Meu, ci vor împărți casei lui Israel cealaltă parte a țării, după semințiile ei.» (Ezechiel 45:7-8)

Proorocie

Ieremia a zis: „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ‘Iată că Hanameel, fiul unchiului tău Șalum, va veni la tine să-ți spună: «Cumpără ogorul meu care este la Anatot, căci tu ai drept de răscumpărare ca să-l cumperi.»’ Și am cumpărat de la Hanameel, fiul unchiului meu, ogorul de la Anatot și i-am cântărit argintul – șaptesprezece sicli de argint. ‘Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Ia zapisele acestea de cumpărare, cel pecetluit și cel deschis, și pune-le într-un vas de pământ, ca să se păstreze multă vreme!» Căci așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iarăși se vor mai cumpăra case, ogoare și vii în țara aceasta.»’ (Ieremia 32:6-7, 9, 14-15)

Și totuși, Doamne Dumnezeule, Tu mi-ai zis: «Cumpără-ți un ogor cu argint și pune și martori!», când totuși cetatea este dată în mânile haldeenilor!’” (Ieremia 32:25)

Silnicia s-a înălțat ca să slujească de toiag răutății; nu mai rămâne nimic din ei, nici din gloata lor gălăgioasă, nici din bogăția lor! Și nimeni nu-i bocește! Vine vremea, se apropie ziua! Să nu se bucure cumpărătorul, să nu se mâhnească vânzătorul! Căci izbucnește mânia împotriva întregii lor mulțimi. Nu, vânzătorul nu va mai căpăta înapoi ce a vândut, chiar dacă ar mai fi printre cei vii; căci prorocia împotriva întregii lor mulțimi nu va fi schimbată și, din pricina nelegiuirii lui, niciunul nu-și va păstra viața. Își vor arunca argintul pe ulițe și aurul lor le va fi o scârbă. Argintul sau aurul lor nu poate să-i scape în ziua urgiei Domnului; nu poate nici să le sature sufletul, nici să le umple măruntaele, căci el i-a aruncat în nelegiuirea lor. (Ezechiel 7:11-13, 19)

Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «În ziua aceea, multe gânduri îți vor veni în minte și vei urzi planuri rele. Vei zice: ‹Mă voi sui împotriva țării acestea deschise, voi năvăli peste oamenii aceștia liniștiți, care stau fără griji în locuințele lor, toți în locuințe fără ziduri și neavând nici zăvoare, nici porți! Mă voi duce să iau pradă și să mă dedau la jaf, să pun mâna pe aceste dărâmături locuite din nou, pe poporul acesta strâns din mijlocul neamurilor, care are turme și moșii și locuește în mijlocul pământului.› Seba și Dedan, negustorii din Tars și toți puii lor de lei îți vor zice: ‹Vii să ei pradă? Pentru jaf ți-ai adunat oare mulțimea ta, ca să ei argint și aur, ca să ei turme și avuții și să faci o pradă mare?›»’ (Ezechiel 38:10-13)

Va intra pe neașteptate în locurile cele mai roditoare ale ținutului; va face ce nu făcuseră nici părinții lui, nici părinții părinților lui; va împărți prada, jafurile și bogățiile; va urzi la planuri împotriva cetățuilor, și aceasta va ține o vreme. (Daniel 11:24)

În schimb, va cinsti pe dumnezeul cetățuilor; acestui dumnezeu, pe care nu-l cunoșteau părinții săi, îi va aduce cinste cu aur și argint, cu pietre scumpe și lucruri de preț. (Daniel 11:38)

Ci se va face stăpân pe vistieriile de aur și de argint și pe toate lucrurile scumpe ale Egiptului. Libienii și etiopienii vor veni în alai după el. (Daniel 11:43)

Iată, vine ziua Domnului, când toate prăzile tale vor fi împărțite în mijlocul tău. Atunci voi strânge toate neamurile la război împotriva Ierusalimului. Cetatea va fi luată, casele vor fi jefuite și femeile, batjocorite; jumătate din cetate va merge în robie, dar rămășița poporului nu va fi nimicită cu desăvârșire din cetate. (Zaharia 14:1-2)

Iuda va lupta și el în Ierusalim și vor strânge bogățiile tuturor neamurilor de primprejur: aurul, argintul și haine foarte multe. (Zaharia 14:14)

Ces-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau, (Luca 17:28)

Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără evlavie, (2 Timotei 3:1-2)

Și, în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: „O măsură de grâu pentru un leu! Trei măsuri de orz pentru un leu! Dar să nu vatămi untdelemnul și vinul!” (Apocalipsa 6:6)

Împărații pământului, domnitorii, căpitanii oștilor, cei bogați și cei puternici, toți robii și toți oamenii slobozi s-au ascuns în peșteri și în stâncile munților. Și ziceau munților și stâncilor: „Cădeți peste noi și ascundeți-ne de Fața Celui ce șade pe scaunul de domnie și de mânia Mielului, (Apocalipsa 6:15-16)

Ceilalți oameni, care n-au fost uciși de aceste urgii, nu s-au pocăit de faptele mânilor lor, ca să nu se închine dracilor și idolilor de aur, de argint, de aramă, de piatră și de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble. Și nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtișagurile lor. (Apocalipsa 9:20-21)

Și a făcut ca toți: mici și mari, bogați și săraci, slobozi și robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte și nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei. (Apocalipsa 13:16-17)

Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură și stacojiu, era împodobită cu aur, cu pietre scumpe și cu mărgăritare. Ținea în mână un potir de aur plin de spurcăciuni și de necurățiile curviei ei. (Apocalipsa 17:4)

...pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei și împărații pământului au curvit cu ea și negustorii pământului s-au îmbogățit prin risipa desfătării ei.” (Apocalipsa 18:3)

Negustorii pământului o plâng și o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa: marfă de aur, de argint, de pietre scumpe, de mărgăritare, de in subțire, de purpură, de mătase și de stacojiu; nici feluritele lor soiuri de lemn de tiin, tot felul de vase de fildeș, tot felul de vase de lemn foarte scump, de aramă, de fier și de marmură; nici scorțișoara, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tămâia, nici vinul, nici untdelemnul, nici făina bună de tot, nici grâul, nici boii, nici oile, nici caii, nici căruțele, nici robii, nici sufletele oamenilor. Și roadele atât de dorite sufletului tău s-au dus de la tine. Toate lucrurile alese, strălucite, sunt pierdute pentru tine și nu le vei mai găsi. Cei ce fac negoț cu aceste lucruri, care s-au îmbogățit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de frica chinului ei. Vor plânge, se vor tângui și vor zice: ‘Vai! vai! Cetatea cea mare, care era îmbrăcată cu in foarte subțire, cu purpură și cu stacojiu, care era împodobită cu aur, cu pietre scumpe și cu mărgăritare! Atâtea bogății într-un ceas s-au prăpădit!’ Și toți cârmacii, toți cei ce merg cu corabia pe mare, marinarii și toți cei ce câștigă din mare stăteau departe și, când au văzut fumul arderii ei, strigau: ‘Care cetate era ca cetatea cea mare?’ Și își aruncau țărână în cap, plângeau, se tânguiau, țipau și ziceau: ‘Vai! vai! Cetatea cea mare, al cărei belșug de scumpeturi a îmbogățit pe toți cei ce aveau corăbii pe mare, într-o clipă a fost prefăcută într-un pustiu!’ (Apocalipsa 18:11-19)

Oameni necinstiți în biserică/în mediul religios

Căci numai dacă vă veți îndrepta căile și faptele, dacă veți înfăptui dreptatea unii față de alții, dacă nu veți asupri pe străin, pe orfan și pe văduvă, dacă nu veți vărsa sânge nevinovat în locul acesta și dacă nu veți merge după alți dumnezei, spre nenorocirea voastră, numai așa vă voi lăsa să locuiți în locul acesta, în țara pe care am dat-o părinților voștri, din veșnicie în veșnicie. Dar iată că voi vă hrăniți cu nădejdi înșelătoare, care nu slujesc la nimic. Cum? Furați, ucideți, preacurviți, jurați strâmb, aduceți tămâe lui Baal, mergeți după alți dumnezei pe care nu-i cunoașteți… Este Casa aceasta, peste care este chemat Numele Meu, o peșteră de tâlhari înaintea voastră? Eu Însumi văd lucrul acesta”, zice Domnul. (Ieremia 7:5-9, 11)

Căpeteniile cetății judecă pentru daruri, preoții lui învață pe popor pentru plată și prorocii lui prorocesc pe bani și mai îndrăznesc apoi să se bizue pe Domnul și zic: „Oare nu este Domnul în mijlocul nostru? Nu ne poate atinge nicio nenorocire!” (Mica 3:11)

Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toți cei ce vindeau și cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei și le-a zis: „Este scris: ‘Casa mea se va chema o casă de rugăciune.’ Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari.” (Matei 21:12-13)

Au ajuns în Ierusalim și Isus a intrat în Templu. A început să scoată afară pe cei ce vindeau și cumpărau în Templu; a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei. Și nu lăsa pe nimeni să poarte vreun vas prin Templu. Și-i învăța și zicea: „Oare nu este scris: ‘Casa mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile’? Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari.” (Marcu 11:15-17)

În urmă, a intrat în Templu și a început să scoată afară pe cei ce vindeau și cumpărau în el. Și le-a zis: „Este scris: ‘Casa Mea va fi o casă de rugăciune.’ Dar voi ați făcut din ea ‘o peșteră de tâlhari’.” (Luca 19:45-46)

În Templu a găsit pe cei ce vindeau boi, oi și porumbei și pe schimbătorii de bani șezând jos. A făcut un bice de ștreanguri și i-a scos pe toți din Templu, împreună cu oile și boii, a vărsat banii schimbătorilor și le-a răsturnat mesele. Și a zis celor ce vindeau porumbei: „Ridicați acestea de aici și nu faceți din casa tatălui Meu o casă de negustorie.” (Ioan 2:14-16)

Iată că sunt gata să vin a treia oară la voi, și tot nu vă voi fi o sarcină, căci nu caut bunurile voastre, ci pe voi înșivă. Ce-i drept, nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinții lor, ci părinții pentru copiii lor. (2 Corinteni 12:14)

Dar trebue ca episcopul să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înțelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeți, în stare să învețe pe alții. Să nu fie nici bețiv, nici bătăuș, nici doritor de câștig mârșav, ci să fie blând, nu gâlcevitor, nu iubitor de bani; (1 Timotei 3:2-3)

Diaconii, de asemenea, trebue să fie cinstiți, nu cu două fețe, nu băutori de mult vin, nu doritori de câștig mârșav, (1 Timotei 3:8)

...zadarnicele ciocniri de vorbe ale oamenilor stricați la minte, lipsiți de adevăr și care cred că evlavia este un izvor de câștig. Ferește-te de astfel de oameni. Negreșit, evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig. (1 Timotei 6:5-6)

În adevăr, mai ales printre cei tăiați împrejur, sunt mulți nesupuși, flecari și amăgitori, cărora trebue să li se astupe gura. Ei buimăcesc familii întregi, învățând pe oameni, pentru un câștig urât, lucruri pe care nu trebue să le învețe. (Tit 1:10-11)

Sfătuesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca și ei, un martor al patimilor lui Hristos și părtaș al slavei care va fi descoperită: Păstoriți turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoe, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câștig mârșav, ci cu lepădare de sine; (1 Petru 5:1-2)

Perspectivă

Cine iubește banii nu se va sătura niciodată

Cine iubește argintul nu se satură niciodată de argint și cine iubește bogăția multă nu trage folos din ea. Și aceasta este o deșertăciune! Când se înmulțesc bunătățile, se înmulțesc și cei ce le papă. Și ce folos mai are din ele stăpânul lor decât că le vede cu ochii? (Eclesiastul 5:10-11)

Alte versete

Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, și râurile n-ar putea s-o înece; de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n-ar avea decât dispreț. – (Cântarea cântărilor 8:7)

...cum se întâmplă preotului, se întâmplă și poporului; stăpânului, ca și slugii; stăpânei, ca și slujnicei; vânzătorului, ca și cumpărătorului; celui ce dă cu împrumut, ca și celui ce ia cu împrumut; datornicului, ca și celui căruia îi este dator. (Isaia 24:2)

Căci așa vorbește Domnul: „Fără plată ați fost vânduți și nu veți fi răscumpărați cu preț de argint.” (Isaia 52:3)

Vai, cum s-a înnegrit aurul și cum s-a schimbat aurul cel curat! Cum s-au risipit pietrele Sfântului Locaș pe la toate colțurile ulițelor! Cum sunt priviți acum fiii Sionului, cei aleși și prețuiți ca aurul curat altădată, cum sunt priviți acum, vai! Ca niște vase de pământ și ca o lucrare făcută de mânile olarului! (Plângerile lui Ieremia 4:1-2)

Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui și altul la negustoria lui. (Matei 22:5)

Unul din mulțime a zis lui Isus: „Învățătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moștenirea noastră.” „Omule”, i-a răspuns Isus, „cine M-a pus pe Mine judecător sau împărțitor peste voi?” Apoi le-a zis: „Vedeți și păziți-vă de orice fel de lăcomie de bani, căci viața cuiva nu stă în belșugul avuției lui.” (Luca 12:13-15)

Isus a mai spus ucenicilor Săi: „Un om bogat avea un ispravnic, care a fost pârât la el că-i risipește averea. El l-a chemat și i-a zis: ‘Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dă-ți socoteală de isprăvnicia ta, pentru că nu mai poți fi ispravnic.’ Ispravnicul și-a zis: ‘Ce am să fac dacă îmi ia stăpânul isprăvnicia? Să sap, nu pot; să cerșesc, mi-e rușine. Știu ce am să fac, pentru ca, atunci când voi fi scos din isprăvnicie, ei să mă primească în casele lor.’ A chemat pe fiecare din datornicii stăpânului său și a zis celui dintâi: ‘Cât ești dator stăpânului meu?’ ‘O sută de măsuri de untdelemn’, a răspuns el. Și i-a zis: ‘Ia-ți zapisul și șezi degrabă de scrie cincizeci.’ Apoi a zis altuia: ‘Dar tu cât ești dator?’ ‘O sută de măsuri de grâu’, a răspuns el. Și i-a zis: ‘Ia-ți zapisul și scrie optzeci.’ Stăpânul lui a lăudat pe ispravnicul nedrept, pentru că lucrase înțelepțește. Căci fiii veacului acestuia, față de semenii lor, sunt mai înțelepți decât fiiiluminii. Și Eu vă zic: Faceți-văprieteni cu ajutorul bogățiilor nedrepte, pentru ca, atunci când veți muri, să vă primească în corturile veșnice. Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios și în cele mari; și cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept și în cele mari. Deci, dacă n-ați fost credincioși în bogățiilenedrepte, cine vă va încredința adevăratele bogății? Și dacă n-ați fost credincioși în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru? Niceoslugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt, sau va ține numai la unul și va nesocoti pe celălalt. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona.” Fariseii, care erau iubitori de bani, ascultau și ei toate lucrurile acestea și își băteau joc de El. (Luca 16:1-14)

Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mânilor apostolilor, le-a dat bani și a zis: „Dați-mi și mie puterea aceasta, pentru ca, peste oricine-mi voi pune mânile, să primească Duhul Sfânt.” Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani! Tu n-ai nici parte, nici sorț în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu. Pocăește-te dar de această răutate a ta și roagă-te Domnului să ți se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putință, căci văd că ești plin de fiere amară și în lanțurile fărădelegii.” Simon a răspuns: „Rugați-vă voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se întâmple nimic din ce ați zis.” (Faptele apostolilor 8:18-24)

După cum mă silesc și eu în toate lucrurile să plac tuturor, căutând nu folosul meu, ci al celor mai mulți, ca să fie mântuiți. (1 Corinteni 10:33)

Ci, în toate privințele, arătăm că suntem niște vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, ca niște întristați și totdeauna suntem veseli; ca niște săraci, și totuși îmbogățim pe mulți; ca neavând nimic, și totuși stăpânind toate lucrurile. (2 Corinteni 6:4, 10)

Dacă, deci, ați înviat împreună cu Hristos, să umblați după lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi ați murit, și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când Se va arăta Hristos, viața voastră, atunci vă veți arăta și voi împreună cu El în slavă. De aceea, omorâți mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăția, patima, pofta rea și lăcomia, care este o închinare la idoli. (Coloseni 3:1-5)

Căci orice făptură a lui Dumnezeu este bună și nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulțumiri; (1 Timotei 4:4)

În adevăr, ați avut milă de cei din temniță și ați primit cu bucurie răpirea averilor voastre, ca unii care știți că aveți în ceruri o avuție mai bună, care dăinuește. (Evrei 10:34)

Prin credință Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăție decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiți spre răsplătire. (Evrei 11:24-26)

Bine în ciuda banilor oferiți pentru rău

Și Ioab a zis omului care i-a adus știrea aceasta: „L-ai văzut! De ce dar nu l-ai tăiat pe loc? Ți-aș fi dat zece sicli de argint și un brâu.” Dar omul acela a zis lui Ioab: „Chiar dacă aș cântări în mâna mea o mie de sicli de argint, n-aș pune mâna pe fiul împăratului, căci noi am auzit următoarea poruncă pe care ți-a dat-o împăratul ție, lui Abișai și lui Itai: ‘Luați seama fiecare la tânărul Absalom!’ (2 Samuel 18:11-12)

Mercenari

Între Asa și Baeșa, împăratul lui Israel, a fost război în tot timpul vieții lor. Baeșa, împăratul lui Israel, s-a suit împotriva lui Iuda și a întărit Rama, ca să împiedice pe ai lui Asa, împăratul lui Iuda, să iasă și să intre. Asa a luat tot argintul și tot aurul care rămăseseră în vistieriile Casei Domnului și vistieriile casei împăratului și le-a pus în mânile slujitorilor lui, pe care i-a trimis la Ben-Hadad, fiul lui Tabrimon, fiul lui Hezion, împăratul Siriei, care locuia la Damasc. Împăratul Asa a trimis să-i spună: „Să fie un legământ între mine și tine cum a fost între tatăl meu și tatăl tău. Iată, îți trimit un dar în argint și în aur. Du-te, rupe legământul tău cu Baeșa, împăratul lui Israel, ca să se depărteze de la mine.” Ben-Hadad a ascultat pe împăratul Asa; a trimis pe căpeteniile oștirii lui împotriva cetăților lui Israel și au pustiit Iionul, Danul, Abel-Bet-Maaca, tot Chinerotul și toată țara lui Neftali. (1 Împărați 15:16-20)

Atunci, Rețin, împăratul Siriei, și Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, s-au suit împotriva Ierusalimului ca să lupte împotriva lui. Au împresurat pe Ahaz, dar n-au putut să-l birue. Și Ahaz a luat argintul și aurul din Casa Domnului și din vistieriile casei împăratului și le-a trimis ca dar împăratului Asiriei. Împăratul Asiriei l-a ascultat. S-a suit împotriva Damascului, l-a luat, a dus pe locuitori în robie la Chir și a omorât pe Rețin. (2 Împărați 16:5, 8-9)

Asa a scos argint și aur din vistieriile Casei Domnului și ale casei împăratului și a trimis soli la Ben-Hadad, împăratul Siriei, care locuia la Damasc. Și a pus să-i spună: „Să fie un legământ între mine și tine, cum a fost unul între tatăl meu și tatăl tău. Iată, îți trimit argint și aur. Du-te și rupe legământul tău cu Baeșa, împăratul lui Israel, ca să se depărteze de la mine.” Ben-Hadad a ascultat pe împăratul Asa; a trimis pe căpeteniile oștirii sale împotriva cetăților lui Israel și au bătut Iionul, Dan, Abel-Maim și toate locurile pentru merinde din cetățile lui Neftali. (2 Cronici 16:2-4)

Procese

...ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărțire între voi și Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Fața Lui și-L împiedică să v-asculte! Niciunuia nu-i place dreptatea, niciunul nu se judecă cu dreptate; ei se bizue pe lucruri deșarte și spun neadevăruri, zămislesc răul și nasc nelegiuirea. (Isaia 59:2, 4)

Caută de te împacă degrabă cu pârâșul tău, câtăvreme ești cu el pe drum, ca nu cumva pârâșul să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicerului și să fii aruncat în temniță. Adevărat îți spun că nu vei ieși de acolo până nu vei plăti cel din urmă bănuț. (Matei 5:25-26)

Oricui vrea să se judece cu tine și să-ți ia haina, lasă-i și cămașa. (Matei 5:40)

Dacă te bate cineva peste o falcă, întoarce-i și pe cealaltă. Dacă îți ia cineva haina cu sila, nu-l opri să-ți ia și cămașa. Oricuiâți cere, dă-i; și celui ce-ți ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi. (Luca 6:29-30)

Când te duci cu pârâșul tău înaintea judecătorului, pe drum caută să scapi de el, ca nu cumva să te târască înaintea judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicerului, și temnicerul să te arunce în temniță. Îți spun că nu vei ieși de acolo până nu vei plăti și cel mai de pe urmă bănuț.” (Luca 12:58-59)

Cum! Când vreunul din voi are vreo neînțelegere cu altul, îndrăznește el să se judece cu el la cei nelegiuiți și nu la sfinți? Nu știți că sfinții vor judeca lumea? Și dacă lumea va fi judecată de voi, sunteți voi nevrednici să judecați lucruri de foarte mică însemnătate? Nu știți că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieții acestea? Deci, când aveți neînțelegeri pentru lucrurile vieții acestea, voi puneți judecători pe aceea pe care Biserica nu-i bagă în seamă? Spre rușinea voastră zic lucrul acesta. Astfel, nu este între voi nici măcar un singur om înțelept, care să fie în stare să judece între frate și frate? Dar un frate se duce la judecată cu alt frate, și încă înaintea necredincioșilor! Chiar faptul că aveți judecăți între voi este un cusur pe care-l aveți. Pentru ce nu suferiți mai bine să fiți nedreptățiți? De ce nu răbdați mai bine paguba? Dar voi singuri sunteți aceea care nedreptățiți și păgubiți, și încă pe frați! (1 Corinteni 6:1-8)

Cei răi se împotrivesc lucrării lui Dumnezeu când îi costă bani

Pe când ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieșit înainte o roabă, care avea un duh de ghicire. Prin ghicire, ea aducea mult câștig stăpânilor ei. Roaba aceasta s-a luat după Pavel și după noi și striga: „Oamenii aceștia sunt robii Dumnezeului celui Preaînalt și ei vă vestesc calea mântuirii.” Așa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit, s-a întors și a zis duhului: „În Numele lui Isus Hristos îți poruncesc să ieși din ea.” Și a ieșit chiar în ceasul acela. Când au văzut stăpânii roabei că s-a dus nădejdea câștigului lor, au pus mâna pe Pavel și pe Sila și i-au târât în piață înaintea fruntașilor. (Faptele apostolilor 16:16-19)

Un argintar, numit Dimitrie, făcea temple de argint de-ale Dianei și aducea lucrătorilor săi nu puțin câștig cu ele. I-a adunat la un loc, împreună cu cei de aceeași meserie, și le-a zis: „Oamenilor, știți că bogăția noastră atârnă de meseria aceasta și vedeți și auziți că Pavel acesta, nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, a înduplecat și a abătut mult norod și zice că zeii făcuți de mâni nu sunt dumnezei. Primejdia care vine din acest fapt nu este numai că meseria noastră cade în dispreț, dar și că templul marii zeițe Diana este socotit ca o nimica, și chiar măreția acelea care este cinstită în toată Asia și în toată lumea este nimicită.” (Faptele apostolilor 19:24-27)