Bogăția – versete biblice despre bani

Perspectiva biblică asupra averilor

Perspectiva Domnului asupra bogăției

«Știunecazul tău și sărăcia ta (dar ești bogat)și batjocurile din partea celor ce zic că sunt iudei și nu sunt, ci sunt o sinagogă a Satanei. (Apocalipsa 2:9)

Perspectiva oamenilor asupra averilor

Secerișul lui este mâncat de cei flămânzi, care vin să-l ia chiar și din spini, și averile lui sunt înghițite de oameni însetați. (Iov 5:5)

Nu se va mai îmbogăți, averea nu-i va crește și avuția nu se va mai întinde pe pământ. (Iov 15:29)

Peste fiii lui vor năvăli cei săraci, și mânile lui vor da înapoi ce a răpit cu sila. (Iov 20:10)

Bogățiile înghițite le va vărsa, Dumnezeu le va scoate din pântecele lui. (Iov 20:15)

...va da înapoi ce a câștigat și nu va mai trage folos din câștig; va da înapoi tot ce a luat și nu se va mai bucura de el, căci a asuprit pe săraci și i-a lăsat să piară, a dărâmat case și nu le-a zidit la loc. Lăcomia lui n-a cunoscut margini, dar nu va scăpa ce are mai scump. (Iov 20:18-20)

Toate nenorocirile sunt păstrate pentru comorile lui; va fi mistuit de un foc pe care nu-l va aprinde omul, și ce va mai rămâne în cortul lui va fi ars de foc. (Iov 20:26)

Veniturile casei lui se vor pierde, vor pieri în ziua mâniei lui Dumnezeu. (Iov 20:28)

Își petrec zilele în fericire și se coboară într-o clipă în Locuința morților. (Iov 21:13)

Ce, nu sunt ei în stăpânirea fericirii? – Departe de mine sfatul celor răi! – (Iov 21:16)

Vei fi așezat iarăși la locul tău dacă te vei întoarce la Cel Atotputernic, dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău. Aruncă dar aurul în țărână, aruncă aurul din Ofir în prundul pâraelor! Și atunci, Cel Atotputernic va fi aurul tău, argintul tău, bogăția ta. (Iov 22:23-25)

Iată soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău, moștenirea pe care o hotărăște Cel Atotputernic celui nelegiuit. (Iov 27:13)

Dacă strânge argint ca țărâna, dacă îngrămădește haine ca noroiul, el le strânge, dar cel fără vină se îmbracă în ele și de argintul lui omul fără prihană are parte. (Iov 27:16-17)

Dacă ascultă și se supun, își sfârșesc zilele în fericire și anii în bucurie. (Iov 36:11)

Oare ar ajunge strigătele tale să te scoată din necaz și chiar toate puterile pe care le-ai putea desfășura? (Iov 36:19)

Înțelepciunea prețuește cât o moștenire și chiar mai mult pentru cei ce văd soarele. Căci ocrotire dă și înțelepciunea, ocrotire dă și argintul; dar un folos mai mult al științei este că înțelepciunea ține în viață pe cei ce o au. (Eclesiastul 7:11-12)

Nu luăm nimic cu noi când murim

Nu te teme când se îmbogățește cineva și când i se înmulțesc vistieriile casei, căci nu ia nimic cu el când moare: vistieriile lui nu se coboară după el. Să se tot creadă omul fericit în viață, să se tot laude cu bucuriile pe care și le face, căci tot în locuința părinților săi va merge și nu va mai vedea lumina niciodată. Omul pus în cinste și fără pricepere este ca dobitoacele pe care le tai. (Psalmii 49:16-20)

Este un mare rău pe care l-am văzut sub soare: avuții păstrate spre nefericirea stăpânului lor. Dacă se pierd aceste bogății prin vreo întâmplare nenorocită, și el are un fiu, fiului nu-i rămâne nimic în mâni. Cum a ieșit de gol din pântecele mamei sale, din care a venit, așa se întoarce și nu poate să ia nimic în mână din toată osteneala lui. (Eclesiastul 5:13-15)

Căci noi n-am adus nimic în lume și nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. (1 Timotei 6:7)

Da, omul umblă ca o umbră, se frământă degeaba, strânge la comori și nu știe cine le va lua. (Psalmii 39:6)

Nu poți cumpăra răscumpărarea sufletului tău

Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, când mă înconjoară nelegiuirea potrivnicilor mei? Ei se încred în avuțiile lor și se fălesc cu bogăția lor cea mare. Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu prețul răscumpărării. Răscumpărarea sufletului lor este așa de scumpă, că nu se va face niciodată. (Psalmii 49:5-8)

În ziua mâniei, bogăția nu slujește la nimic, dar neprihănirea izbăvește de la moarte. (Proverbe 11:4)

Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său? (Matei 16:26)

Și ce folosește unui om să câștige toată lumea, dacă își pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său? (Marcu 8:36-37)

Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuși? (Luca 9:25)

Bogăția aduce mulți „prieteni”

Săracul este urât chiar și de prietenul său, dar bogatul are foarte mulți prieteni. (Proverbe 14:20)

Bogăția aduce un mare număr de prieteni, dar săracul este părăsit de prietenul lui. (Proverbe 19:4)

Bogăția este trecătoare

Nu te chinui ca să te îmbogățești, nu-ți pune priceperea în aceasta! Abia ți-ai aruncat ochii spre ea, și nu mai este; căci bogăția își face aripi și, ca vulturul, își ia zborul spre ceruri. (Proverbe 23:4-5)

Prin credință Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăție decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiți spre răsplătire. (Evrei 11:24-26)

...pentru ca încercarea credinței voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere și care totuși este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava și cinstea, la arătarea lui Isus Hristos, (1 Petru 1:7)

...căci știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din felul deșert de viețuire pe care-l moșteniserăți de la părinții voștri, (1 Petru 1:18)

Toate averile nu sunt nimic în comparație cu cunoașterea lui Isus

Dar lucrurile care pentru mine erau câștiguri le-am socotit ca o pierdere din pricina lui Hristos. Ba încă și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos (Filipeni 3:7-8)

Bogățiile sunt nesigure

Îndeamnă pe bogații veacului acestuia să nu se îngâmfe și să nu-și pună nădejdea în niște bogății nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belșug ca să ne bucurăm de ele. (1 Timotei 6:17)

Bogățiile sunt fără folos fără Domnul

Am făcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sădit vii, mi-am făcut grădini și livezi de pomi și am sădit în ele tot felul de pomi roditori. Mi-am făcut iazuri ca să ud dumbrava unde cresc copacii. Am cumpărat robi și roabe și am avut copii de casă; am avut cirezi de boi și turme de oi mai mult decât toți cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim. Mi-am strâns argint și aur, și bogății ca de împărați și țări. Mi-am adus cântăreți și cântărețe și desfătarea fiilor oamenilor: o mulțime de femei. Am ajuns mare, mai mare decât toți cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am păstrat chiar înțelepciunea. Tot ce mi-au poftit ochii le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, și aceasta mi-a fost partea din toată osteneala mea. Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mânile mele și la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deșertăciune și goană după vânt și că nu este nimic trainic sub soare. (Eclesiastul 2:4-11)

Lucruri mai de preț decât bogăția

Ea nu se dă în schimbul aurului curat, nu se cumpără cântărindu-se cu argint; nu se cântărește pe aurul din Ofir, nici pe onicsul cel scump, nici pe safir. Nu se poate asemăna cu aurul, nici cu diamantul, nu se poate schimba cu un vas de aur ales. Mărgeanul și cristalul nu sunt nimic pe lângă ea: înțelepciunea prețuește mai mult decât mărgăritarele. Topazul din Etiopia nu este ca ea și aurul curat nu se cumpănește cu ea. (Iov 28:15-19)

Mai mult face puținul celui neprihănit decât belșugul multor răi. (Psalmii 37:16)

Când urmez învățăturile Tale, mă bucur de parc-aș avea toate comorile. (Psalmii 119:14)

Mai mult prețuește pentru mine legea gurii Tale decât o mie de lucruri de aur și de argint. (Psalmii 119:72)

De aceea, eu iubesc poruncile Tale mai mult decât aurul, da, mai mult decât aurul curat. (Psalmii 119:127)

Ferice de omul care găsește înțelepciunea și de omul care capătă pricepere! Căci câștigul pe care-l aduce ea este mai bun decât al argintului, și venitul adus de ea este mai de preț decât aurul; ea este mai de preț decât mărgăritarele și toate comorile tale nu se pot asemui cu ea. În dreapta ei este o viață lungă; în stânga ei, bogăție și slavă. (Proverbe 3:13-16)

Primiți mai degrabă învățăturile mele decât argintul și mai degrabă știința decât aurul scump. Căci înțelepciunea prețuește mai mult decât mărgăritarele și niciun lucru de preț nu se poate asemui cu ea. (Proverbe 8:10-11)

Cu mine sunt bogăția și slava, avuțiile trainice și dreptatea. Rodul meu este mai bun decât aurul cel mai curat și venitul meu întrece argintul cel mai ales. Eu umblu pe calea nevinovăției, pe mijlocul cărărilor neprihănirii, ca să dau o adevărată moștenire celor ce mă iubesc și să le umplu vistieriile. (Proverbe 8:18-21)

Mai bine puțin cu frică de Domnul decât o mare bogăție cu tulburare! (Proverbe 15:16)

Mai bine puțin cu dreptate decât mari venituri cu strâmbătate. (Proverbe 16:8)

Cu cât mai mult face câștigarea înțelepciunii decât a aurului! Cu cât este mai de dorit câștigarea priceperii decât a argintului! (Proverbe 16:16)

Mai bine să fii smerit cu cei smeriți decât să împarți prada cu cei mândri. (Proverbe 16:19)

Mai mult prețuește săracul care umblă în neprihănirea lui decât un bogat cu buze stricate și nebun. (Proverbe 19:1)

Este aur și sunt multe mărgăritare; dar buzele înțelepte sunt un lucru scump. (Proverbe 20:15)

Un nume bun este mai de dorit decât o bogăție mare și a fi iubit prețuește mai mult decât argintul și aurul. (Proverbe 22:1)

Mai mult prețuește săracul care umblă în neprihănirea lui decât bogatul care umblă pe căi sucite. (Proverbe 28:6)

Mult se va cere de la cei cărora li s-a dat mult

Dar cine n-a știut-o și a făcut lucruri vrednice de lovituri va fi bătut cu puține lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult și cui i s-a încredințat mult, i se va cere mai mult. (Luca 12:48)

Binecuvântările bogăției

Cei neprihăniți vor fi răsplătiți cu propășire

Nenorocirea urmărește pe cei ce păcătuesc, dar cei neprihăniți vor fi răsplătiți cu fericire. (Proverbe 13:21)

În casa celui neprihănit este mare belșug, dar în câștigurile celui rău este tulburare. (Proverbe 15:6)

Bogăție pentru omul care cugetă la Cuvântul lui Dumnezeu

Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se oprește pe calea celor păcătoși și nu se așază pe scaunul celor batjocoritori, ci își găsește plăcerea în Legea Domnului și zi și noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care își dă rodul la vremea lui și ale cărui frunze nu se veștejesc; tot ce începe duce la bun sfârșit. (Psalmii 1:1-3)

Cei ce propășesc se vor închina Domnului

Toți cei puternici de pe pământ vor mânca și se vor închina și ei; înaintea Lui se vor pleca toți cei ce se coboară în țărână, cei ce nu pot să-și păstreze viața. (Psalmii 22:29)

Rugăciunea pentru propășire

...ca să văd fericirea aleșilor Tăi, să mă bucur de bucuria poporului Tău și să mă laud cu moștenirea Ta! (Psalmii 106:5)

Rugați-vă pentru pacea Ierusalimului! Cei ce te iubesc să se bucure de odihnă. Pacea să fie între zidurile tale și liniștea, în casele tale domnești! (Psalmii 122:6-7)

Să te binecuvânteze Domnul din Sion, să vezi fericirea Ierusalimului în toate zilele vieții tale (Psalmii 128:5)

Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ți meargă bine și sănătatea ta să sporească tot așa cum sporește sufletul tău. (3 Ioan 2)

Oameni evlavioși bogați

Avram a luat pe Sarai, nevastă-sa, și pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate averile pe care le strânseseră și cu toate slugile pe care le câștigaseră în Haran. Au plecat în țara Canaan și au ajuns în țara Canaan. (Geneza 12:5)

Avram era foarte bogat în vite, în argint și în aur. (Geneza 13:2)

Și Domnul a zis lui Avram: „Să știi hotărât că sămânța ta va fi străină într-o țară care nu va fi a ei; acolo va fi robită, și o vor apăsa greu, timp de patru sute de ani. Dar pe neamul căruia îi va fi roabă, îl voi judeca Eu, și pe urmă va ieși de acolo cu mari bogății. (Geneza 15:13-14)

Avraam era bătrân, înaintat în vârstă, și Domnul binecuvântase pe Avraam în orice lucru. (Geneza 24:1)

Fata era foarte frumoasă, era fecioară și niciun bărbat n-avusese legături cu ea. Ea s-a coborât la izvor, și-a umplut vadra și s-a suit iarăși. (Geneza 24:16)

Domnul a umplut de binecuvântări pe stăpânul meu, care a ajuns la mare propășire. I-a dat oi și boi, argint și aur, robi și roabe, cămile și măgari. (Geneza 24:35)

Omul acesta s-a îmbogățit astfel din ce în ce mai mult; a avut multe turme, robi și roabe, cămile și măgari. (Geneza 30:43)

Primește deci darul meu care ți-a fost adus, fiindcă Dumnezeu m-a umplut de bunătăți și am de toate.” Astfel a stăruit de el, și Esau a primit. (Geneza 33:11)

Faraon și-a scos inelul din deget și l-a pus în degetul lui Iosif; l-a îmbrăcat cu haine de in subțire și i-a pus un lanț de aur la gât. (Geneza 41:42)

Istorisiți tatălui meu toată slava pe care o am în Egipt și tot ce ați văzut și aduceți aici cât mai curând pe tatăl meu.” (Geneza 45:13)

Și-au luat și turmele, și averile pe care le agonisiseră în țara Canaanului. Și Iacov s-a dus în Egipt cu toată familia lui. (Geneza 46:6)

Israel a locuit în țara Egiptului, în ținutul Gosen. Ei s-au înstărit, au crescut și s-au înmulțit foarte mult. (Geneza 47:27)

Când i-a trimis Iosua la corturile lor, i-a binecuvântat și le-a zis: „Voi vă întoarceți la corturile voastre cu mari bogății, cu foarte multe turme și cu o mare mulțime de argint, de aur, de aramă, de fier și de îmbrăcăminte. Împărțiți cu frații voștri prada luată de la vrăjmașii voștri.” (Iosua 22:8)

Naomi avea o rudă după bărbat. Acesta era un om foarte bogat, din familia lui Elimelec, și se numea Boaz. (Rut 2:1)

Fiicele lui Israel, plângeți pe Saul, care vă îmbrăca în stacojiu și alte podoabe, care vă punea găteli de aur pe hainele voastre! (2 Samuel 1:24)

Împărăteasa din Seba a văzut toată înțelepciunea lui Solomon și casa pe care o zidise Dar nu credeam, până n-am venit și n-am văzut cu ochii mei. Și iată că nici pe jumătate nu mi s-a spus. Tu ai mai multă înțelepciune și propășire decât am auzit mergându-ți faima. (1 Împărați 10:4, 7)

Și Dumnezeu a zis: „Fiindcă lucrul acesta îl ceri, fiindcă nu ceri pentru tine nici viață lungă, nici bogății, nici moartea vrăjmașilor tăi, ci ceri pricepere, ca să faci dreptate, voi face după cuvântul tău. Îți voi da o inimă înțeleaptă și pricepută, așa cum n-a fost nimeni înaintea ta și nu se va scula nimeni niciodată ca tine. Mai mult, îți voi da și ce n-ai cerut: bogății și slavă, așa încât în tot timpul vieții tale nu va fi niciun împărat ca tine. (1 Împărați 3:11-13)

Solomon a șezut pe scaunul de domnie al Domnului, ca împărat în locul tatălui său David. El a propășit, și tot Israelul l-a ascultat. (1 Cronici 29:23)

A murit după o bătrânețe fericită, sătul de zile, de bogăție și de slavă. Și, în locul lui, a domnit fiul său Solomon. (1 Cronici 29:28)

Dumnezeu a zis lui Solomon: „Fiindcă dorința aceasta este în inima ta, fiindcă nu ceri nici bogății, nici averi, nici slavă, nici moartea vrăjmașilor tăi, nici chiar o viață lungă, ci ceri pentru tine înțelepciune și pricepere ca să judeci pe poporul Meu, peste care te-am pus să domnești, înțelepciunea și priceperea îți sunt date. Îți voi da, pe deasupra, bogății, averi și slavă, cum n-a mai avut niciodată niciun împărat înaintea ta și cum nici nu va mai avea după tine.” (2 Cronici 1:11-12)

Împăratul Solomon a întrecut pe toți împărații pământului prin bogățiile și înțelepciunea lui. (2 Cronici 9:22)

Domnul a întărit domnia în mânile lui Iosafat, căruia tot Iuda îi aducea daruri. Și a avut o mulțime de bogății și slavă. (2 Cronici 17:5)

Niște filisteni au adus lui Iosafat daruri și un bir în argint și arabii i-au adus și ei vite, șapte mii șapte sute de berbeci și șapte mii șapte sute de țapi. Iosafat se ridicase la cea mai înaltă treaptă de mărire. A zidit în Iuda cetățui și cetăți pentru merinde. (2 Cronici 17:11-12)

Iosafat a avut bogății și slavă din belșug și s-a încuscrit cu Ahab. (2 Cronici 18:1)

Ezechia a avut multe bogății și multă slavă. Și-a făcut vistierii de argint, de aur, de pietre scumpe, de mirodenii, de scuturi și de toate lucrurile care se pot dori; hambare pentru roadele de grâu, de must și de untdelemn, grajduri pentru tot felul de vite și staule pentru oi. Și-a zidit cetăți și a avut belșug de boi și de oi, căci Dumnezeu îi dăduse multe avuții. Tot Ezechia a astupat și gura de sus a apelor Ghihon și le-a adus în jos, spre apus de cetatea lui David. Ezechia a izbutit în toate lucrările lui. (2 Cronici 32:27-30)

Au ajuns stăpâni pe cetăți întărite și pe pământuri roditoare; au stăpânit case pline de tot felul de bunătăți, puțuri săpate, vii, măslini și pomi roditori din belșug; au mâncat, s-au săturat, s-au îngrășat și au trăit în desfătări, prin bunătatea Ta cea mare. (Neemia 9:25)

Avea șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgărițe și un foarte mare număr de slujitori. Și omul acesta era cel mai cu vază dintre toți locuitorii Răsăritului. (Iov 1:3)

După aceea, împăratul a înălțat pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego la mare cinste în ținutul Babilonului. (Daniel 3:30)

Spre seară, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care era și el ucenic al lui Isus. (Matei 27:57)

O, iată-vă sătui! Iată-vă ajunși bogați! Iată-vă împărățind fără noi! Și măcar de ați împărăți cu adevărat, ca să putem împărăți și noi împreună cu voi! Până în clipa aceasta suferim de foame și de sete, suntem goi, chinuiți, umblăm din loc în loc, ne ostenim și lucrăm cu mânile noastre; când suntem ocărâți, binecuvântăm; când suntem prigoniți, răbdăm; (1 Corinteni 4:8, 11-12)

Nu zic lucrul acesta având în vedere nevoile mele; căci m-am deprins să fiu mulțumit cu starea în care mă găsesc. Știu să trăesc smerit și știu să trăesc în belșug. În totul și pretutindeni m-am deprins să fiu sătul și flămând, să fiu în belșug și să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos, care mă întărește. Dar bine ați făcut că ați luat parte la strâmtorarea mea. Știți voi înșivă, filipenilor, că, la începutul Evangheliei, când am plecat din Macedonia, nicio Biserică n-a avut legătură cu mine în cea ce privește „darea” și „primirea” afară de voi. Căci mi-ați trimis în Tesalonic, o dată și chiar de două ori, ceva pentru nevoile mele. Nu că umblu după daruri. Dimpotrivă, umblu după câștigul care prisosește în folosul vostru. Am de toate și sunt în belșug. Sunt bogat de când am primit prin Epafrodit ce mi-ați trimis…, un miros de bună mireasmă, o jertfă bine primită și plăcută lui Dumnezeu. (Filipeni 4:11-18)

Domnul Își găsește plăcerea în propășirea slujitorilor Săi

Să se bucure și să se veselească cei ce găsesc plăcere în nevinovăția mea și să zică neîncetat: „Mărit să fie Domnul, care vrea pacea robului Său!” (Psalmii 35:27)

Nu toți vor propăși

Alții au suferit batjocuri, bătăi, lanțuri și închisoare, au fost uciși cu pietre, tăiați în două cu fierăstrăul, chinuiți, au murit uciși de sabie, au pribegit îmbrăcați cu cojoace și în piei de capre, lipsiți de toate, prigoniți, munciți – ei, de care lumea nu era vrednică –, au rătăcit prin pustiuri, prin munți, prin peșteri și prin crăpăturile pământului. Toți aceștia, măcar că au fost lăudați pentru credința lor, totuși n-au primit ce le fusese făgăduit, pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârșire fără noi. (Evrei 11:36-40)

Isus este vrednic să primească bogăția

Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, să primească puterea, bogăția, înțelepciunea, tăria, cinstea, slava și lauda!” (Apocalipsa 5:12)

Cei înțelepți se pot îmbogăți

Bogăția este o cunună pentru cei înțelepți, dar cei nesocotiți n-au altceva decât nebunie. (Proverbe 14:24)

Cum se dobândește bogăția

Prin înțelepciune se înalță o casă și prin pricepere se întărește; prin știință se umplu cămările ei de toate bunătățile de preț și plăcute. (Proverbe 24:3-4)

Lucruri care îi țin pe oameni departe de bogăție

Cine iubește petrecerile va duce lipsă și cine iubește vinul și untdelemnul dresurilor nu se îmbogățește. (Proverbe 21:17)

Cine asuprește pe sărac ca să-și mărească avuția va trebui să dea și el altuia mai bogat și va duce lipsă. (Proverbe 22:16)

Pericolele bogăției

Iubirea de bogăție

Nu vă încredeți în asuprire și nu vă puneți nădejdea zadarnică în răpire; când cresc bogățiile, nu vă lipiți inima de ele! (Psalmii 62:10)

Mândria

...prin înțelepciunea și priceperea ta ți-ai făcut avere și ți-ai grămădit aur și argint în vistieriile tale; prin marea ta înțelepciune și prin negoțul tău ți-ai mărit bogățiile și, prin bogățiile tale, inima ți s-a îngâmfat foarte mult.» (Ezechiel 28:4-5)

Bogații să nu fie mândri, pentru că viața este scurtă

Fratele dintr-o stare de jos să se laude cu înălțarea lui. Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui, căci va trece ca floarea ierbii. Răsare soarele cu căldura lui arzătoare și usucă iarba: floarea ei cade jos, și frumusețea înfățișării ei piere – așa se va veșteji bogatul în umbletele lui. (Iacov 1:9-11)

Laudă-te în Domnul, nu în bogății

Așa vorbește Domnul: „Înțeleptul să nu se laude cu înțelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăția lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere și că Mă cunoaște, că știe că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată și dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu”, zice Domnul. (Ieremia 9:23-24)

Bogățiile dau un sentiment de siguranță

Averea este o cetate întărită pentru cel bogat, dar prăpădirea celor nenorociți este sărăcia lor. (Proverbe 10:15)

Averea este o cetate întărită pentru cel bogat; în închipuirea lui, ea este un zid înalt. (Proverbe 18:11)

Când îmi mergea bine, ziceam: „Nu mă voi clătina niciodată!” Doamne, prin bunăvoința Ta mă așezaseși pe un munte tare, dar Ți-ai ascuns Fața și m-am tulburat. (Psalmii 30:6-7)

Cei ce se încred în bogății

Da, îl vor vedea: căci înțelepții mor, nebunul și prostul deopotrivă pier și lasă altora avuțiile lor. Ei își închipue că veșnice le vor fi casele, că locuințele lor vor dăinui din veac în veac, ei, care dau numele lor la țări întregi. Dar omul pus în cinste nu dăinuește, ci este ca dobitoacele care se ta e. (Psalmii 49:10-12)

Bogăția tinde să-i despartă pe oameni

Lot, care călătoria împreună cu Avram, avea și el oi, boi și corturi. Și ținutul acela nu-i încăpea să locuiască împreună, căci averile lor erau așa de mari încât nu puteau să locuiască împreună. S-a iscat o ceartă între păzitorii vitelor lui Avram și păzitorii vitelor lui Lot. Canaaniții și fereziții locuiau atunci în țară. Avram a zis lui Lot: „Te rog, să nu fie ceartă între mine și tine și între păzitorii mei și păzitorii tăi, căci suntem frați. Nu-i oare toată țara înaintea ta? Mai bine desparte-te de mine: dacă apuci tu la stânga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stânga.” Lot și-a ridicat ochii și a văzut că toată Câmpia Iordanului era bine udată în întregime. Înainte de a nimici Domnul Sodoma și Gomora, până la Țoar, era ca o grădină a Domnului, ca țara Egiptului. Lot și-a ales toată Câmpia Iordanului și a mers spre răsărit. Astfel s-au despărțit ei unul de altul. (Geneza 13:5-11)

Isaac a făcut semănături în țara aceea și a strâns rod însutit în anul acela, căci Domnul l-a binecuvântat. Astfel, omul acesta s-a îmbogățit și a mers îmbogățindu-se din ce în ce mai mult, până ce a ajuns foarte bogat. Avea cirezi de vite și turme de oi și un mare număr de robi, de aceea filistenii îl pizmuiau. Toate fântânile pe care le săpaseră robii tatălui său pe vremea tatălui său Avraam, filistenii le-au astupat și le-au umplut cu țărână. Și Abimelec a zis lui Isaac: „Pleacă de la noi, căci ai ajuns mult mai puternic decât noi.” (Geneza 26:12-16)

Esau și-a luat nevestele, fiii și fiicele, toată lumea din casă, turmele, toate vitele și toată averea pe care și-o agonisise în țara Canaan și s-a dus într-o altă țară, departe de fratele său Iacov. Căci bogățiile lor erau prea mari ca să poată locui împreună și ținutul în care locuiau ca străini nu le mai putea ajunge din pricina turmelor lor. (Geneza 36:6-7)

Vai de cei ce înșiră casă lângă casă și lipesc ogor lângă ogor, până nu mai rămâne loc și locuesc în mijlocul țării! (Isaia 5:8)

Bogățiile îi pot despărți pe creștini

Mai întâi de toate, aud că, atunci când veniți la adunare, între voi sunt dezbinări. Și în parte o cred, căci trebue să fie și partide între voi, ca să iasă la lumină cei găsiți buni. Când vă adunați dar în același loc, nu este cu putință să mâncați Cina Domnului. Fiindcă atunci când stați la masă, fiecare se grăbește să-și ia cina adusă de el înaintea altuia; așa că unul este flămând, iar altul este beat. Ce? N-aveți case pentru ca să mâncați și să beți acolo? Sau disprețuiți Biserica lui Dumnezeu și vreți să faceți de rușine pe cei ce n-au nimic? Ce să vă zic? Să vă laud? În privința aceasta nu vă laud. (1 Corinteni 11:18-22)

Bogățiile sunt înșelătoare/pot înăbuși rodnicia

Cel rău dobândește un câștig înșelător, dar cel ce seamănă neprihănirea are o adevărată plată. (Proverbe 11:18)

Pe când semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum și au venit păsările și au mâncat-o. O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc. O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut și au înecat-o. Sămânțacăzută între spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului acestuia și înșelăciunea bogățiilor îneacă acest Cuvânt și ajunge neroditor. (Matei 13:4-5, 7, 22)

Apoi a început să-i învețe multe lucruri în pilde; și, în învățătura pe care le-o dădea, le spunea: „Ascultați! Iată, semănătorul a ieșit să semene. O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut, au înecat-o și n-a dat rod. Alții sunt cei înfățișați prin sămânța căzută între spini; aceștia sunt cei ce aud Cuvântul, dar năvălesc în ei grijile lumii, înșelăceuneabogățiilor și poftele altor lucruri, care îneacă Cuvântul și-l fac astfel neroditor. (Marcu 4:2-3, 7, 18-19)

O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea și au înecat-o. Sămânța care a căzut între spini îi închipue pe aceea care, după ce au auzit Cuvântul, își văd de drum și-L lasă să fie înăbușit de grijile, bogățiile și plăcerile vieții acestea și n-aduc rod care să ajungă la coacere. (Luca 8:7, 14)

Este greu pentru bogat să intre în Împărăție

Atunci s-a apropiat de Isus un om și I-a zis: „Învățătorule, ce bine să fac, ca să am viața veșnică?” El i-a răspuns: „De ce mă întrebi: ‘Ce bine?’ Binele este Unul singur. Dar, dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile.” „Care?” I-a zis el. Și Isus i-a răspuns: „Să nu ucizi; să nu preacurvești; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteștipe tatăl tău și pe mama ta și să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” Tânărul I-a zis: „Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinerețea mea. Ce-mi mai lipsește?” „Dacă vrei să fii desăvârșit”, i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci și vei avea o comoară în cer! Apoi vino și urmează-Mă.” Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat, pentru că avea multe avuții. Isus a zis ucenicilor Săi: „Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăția cerurilor. Vă mai spun iarăși că este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu.” Ucenicii, când au auzit lucrul acesta, au rămas uimiți de tot și au zis: „Cine poate atunci să fie mântuit?” Isus S-a uitat țintă la ei și le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputință, dar la dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință.” (Matei 19:16-26)

Tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om care a îngenuncheat înaintea Lui și L-a întrebat: „Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” „Pentru ce Mă numești bun?”, i-a zis Isus. „Nimeni nu este bun, decât Unul singur: Dumnezeu. Cunoști poruncile: ‘Să nu preacurvești; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu înșeli; să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta.’” El I-a răspuns: „Învățătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinerețea mea.” Isus S-a uitat țintă la el, l-a iubit și i-a zis: „Îți lipsește un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoarăân cer. Apoi vino, ia-ți crucea și urmează-Mă.” Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot, căci avea multe avuții. Isus S-a uitat împrejurul Lui și a zis ucenicilor Săi: „Cât de anevoe vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au avuții!” Ucenicii au rămas uimiți de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvântul și le-a zis: „Fiilor, cât de anevoe este pentru cei ce se încred în bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu! Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu!” Ucenicii au rămas și mai uimiți și au zis unii către alții: „Cine poate atunci să fie mântuit?” Isus S-a uitat țintă la ei și le-a zis: „Lucrul acesta este cu neputință la oameni, dar nu la Dumnezeu, pentru că toate lucrurile sunt cu putință la dumnezeu.” (Marcu 10:17-27)

Atunci, Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul și Te-am urmat.” Și Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-și fi lăsat casa, sau nevasta, sau frații, sau părinții, sau copiii, pentru Împărăția lui Dumnezeu și să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viața veșnică.” (Luca 18:28-30)

Bogații care nu-L cunosc pe Domnul vor fi despărțiți de El pe veci

„Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră și in subțire; și în fiecare zi ducea o viață plină de veselie și strălucire. La ușa lui, zăcea un sărac numit Lazăr, plin de bube. Și dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului; până și cânii veneau și-i lingeau bubele. Cu vremea, săracul a murit și a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit și bogatul și l-au îngropat. Pe când era el în Locuința morților, în chinuri, și-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul lui și a strigat: ‘Părinte Avraame, fie-ți milă de mine și trimite pe Lazăr să-și înmoae vârful degetului în apă și să-mi răcoreascălimba, căci grozav suntchinuit în văpaia aceasta.’ ‘Fiule’, i-a răspuns Avraam, ‘adu-ți aminte că, în viața ta, tu ți-ai luat lucrurile bune, și Lazăr și-a luat pe cele rele; acum, aici, el este mângâiat, iar tu ești chinuit. (Luca 16:19-25)

Bogații se cred înțelepți

Omul bogat se crede înțelept, dar săracul care este priceput îl cercetează. (Proverbe 28:11)

Cum îi tratează bogații pe săraci

Săracul vorbește rugându-se, dar bogatul răspunde cu asprime. (Proverbe 18:23)

Bogatul stăpânește peste cei săraci, și cel ce ia cu împrumut este robul celui ce-i dă cu împrumut. (Proverbe 22:7)

Și voi înjosiți pe cel sărac! Oare nu bogații vă asupresc și vă târăsc înaintea judecătoriilor? Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtați? (Iacov 2:6-7)

Bogăția poate contribui la uitarea Domnului

Domnul Dumnezeul tău te va face să intri în țara pe care a jurat părinților tăi, lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, că ți-o va da. Vei stăpâni cetăți mari și bune pe care nu tu le-ai zidit, case pline de tot felul de bunuri pe care nu tu le-ai umplut, puțuri de apă săpate pe care nu tu le-ai săpat, vii și măslini pe care nu tu i-ai sădit. Când vei mânca și te vei sătura, vezi să nu uiți pe Domnul, care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei. (Deuteronomul 6:10-12)

...țară unde vei mânca pâne din belșug, unde nu vei duce lipsă de nimic; țară ale cărei pietre sunt de fier și din ai cărei munți vei scoate aramă. Când vei mânca și te vei sătura, să binecuvântezi pe Domnul Dumnezeul tău pentru țara cea bună pe care ți-a dat-o. Vezi să nu uiți pe Domnul Dumnezeul tău, până acolo încât să nu păzești poruncile, rânduelile și legile Lui, pe care ți le dau azi. Când vei mânca și te vei sătura, când vei zidi și vei locui în case frumoase, când vei vedea înmulțindu-ți-se cirezile de boi și turmele de oi, mărindu-ți-se argintul și aurul și crescându-ți tot ce ai, ia seama să nu ți se umfle inima de mândrie și să nu uiți pe Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei, care te-a dus în acel pustiu mare și grozav, unde erau șerpi înfocați și scorpioni, în locuri uscate și fără apă, care a făcut să-ți țâșnească apă din stânca cea mai tare și care ți-a dat să mănânci în pustiu mana aceea necunoscută de părinții tăi, ca să te smerească și să te încerce și să-ți facă bine apoi. Vezi să nu zici în inima ta: ‘Tăria mea și puterea mânii mele mi-au câștigat aceste bogății.’ Ci adu-ți aminte de Domnul Dumnezeul tău, căci El îți va da putere să le câștigi, ca să întărească legământul încheiat cu părinții voștri prin jurământ, cum face astăzi. (Deuteronomul 8:9-18)

Căci voi duce pe poporul acesta în țara pe care am jurat părinților lui că i-o voi da, țară unde curge lapte și miere; el va mânca, se va sătura și se va îngrășa, apoi se va întoarce la alți dumnezei și le va sluji, iar pe Mine Mă va nesocoti și va călca legământul Meu. (Deuteronomul 31:20)

Două lucruri Îți cer: nu mi le opri înainte de moarte! Depărtează de la mine neadevărul și cuvântul mincinos; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăție, dă-mi pânea care-mi trebue! Ca nu cumva, în belșug, să mă lepăd de Tine și să zic: „Cine este Domnul?” Sau ca nu cumva, în sărăcie, să fur și să iau în deșert Numele Dumnezeului meu. (Proverbe 30:7-9)

Ți-am vorbit când îți mergea bine, dar tu ziceai: ‘Nu pot s-ascult!’ Așa ai lucrat din tinerețea ta și n-ai ascultat glasul Meu. Pe toți păstorii tăi îi va paște vântul și cei ce te iubesc vor merge în robie. Atunci vei fi acoperit de rușine și vei roși din pricina întregii tale răutăți. (Ieremia 22:21-22)

Pentru că zici: ‹Sunt bogat, m-am îmbogățit și nu duc lipsă de nimic›, și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol, te sfătuesc săcumperi de la Mine aur curățit prin foc, ca să te îmbogățești, și hainealbe, ca să te îmbraci cu ele și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale, și doctorie pentru ochi, ca să-ți ungi ochii și să vezi. (Apocalipsa 3:17-18)

Bogăția stârnește invidie

Și Abimelec a zis lui Isaac: „Pleacă de la noi, căci ai ajuns mult mai puternic decât noi.” (Geneza 26:16)

Iacov a auzit vorbele fiilor lui Laban, care ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru și cu averea tatălui nostru și-a agonisit el toată bogăția aceasta.” (Geneza 31:1)

Blestemele bogăției

Blestemul răpirii

Omul cu bogăția lui își răscumpără viața, dar săracul n-ascultă mustrarea. (Proverbe 13:8)

Blestemul lipsei de somn

Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mâncat mult, fie că a mâncat puțin; dar pe cel bogat nu-l lasă îmbuibarea să doarmă. (Eclesiastul 5:12)

Vai rostite asupra bogaților

Dar vai de voi, bogaților, pentru că voi v-ați primit aici mângâerea! (Luca 6:24)

Ascultați acum voi, bogaților! Plângeți și tânguiți-vă din pricina nenorocirilor care au să vină peste voi. Bogățiile voastre au putrezit și hainele voastre sunt roase de molii. Aurul și argintul vostru au ruginit; și rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănânce carnea! V-ați strâns comori în zilele din urmă! Iată că plata lucrătorilor care v-au secerat câmpiile și pe care le-ați oprit-o prin înșelăciune, strigă! Și strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oștirilor. Ați trăit pe pământ în plăceri și în desfătări. V-ați săturat inimile chiar într-o zi de măcel. (Iacov 5:1-5)

De ce propășesc cei răi?

Căci cel rău se fălește cu pofta lui, iar răpitorul batjocorește și nesocotește pe Domnul. Cel rău zice cu trufie: „Nu pedepsește Domnul! Nu este Dumnezeu!” Iată toate gândurile lui. Treburile îi merg bine în orice vreme; judecățile Tale sunt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea, și suflă cu dispreț împotriva tuturor potrivnicilor lui. (Psalmii 10:3-5)

Nu te mânia pe cei răi și nu te uita cu jind la cei ce fac răul; căci sunt cosiți iute, ca iarba, și se veștejesc ca verdeața! Taci înaintea Domnului și nădăjduește în El! Nu te mânia pe cel ce izbutește în umbletele lui, pe omul care își vede împlinirea planurilor lui rele! Fiindcă cei răi vor fi nimiciți, iar cei ce nădăjduesc în Domnul vor stăpâni țara. Încă puțină vreme și cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era și nu va mai fi. Cei blânzi moștenesc țara și au belșug de pace. (Psalmii 37:1-2, 7, 9-11)

Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată! Totuși era să mi se îndoae piciorul și erau să-mi alunece pașii! Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiți când vedeam fericirea celor răi. Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte și trupul le este încărcat de grăsime. N-au parte de suferințele omenești și nu sunt loviți ca ceilalți oameni. De aceea mândria le slujește ca salbă și asuprirea este haina care-i învelește. Li se bulbucă ochii de grăsime și au mai mult decât le-ar dori inima. Râd și vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus, își înalță gura până la ceruri și limba le cutreeră pământul. De aceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin și zice: „Ce ar putea să știe Dumnezeu și ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?” Așa sunt cei răi: totdeauna fericiți și își măresc bogățiile. Degeaba dar mi-am curățit eu inima și mi-am spălat mânile în nevinovăție, căci în fiecare zi sunt lovit și în toate diminețile sunt pedepsit. Dacă aș zice: „Vreau să vorbesc ca ei”, iată că n-aș fi credincios neamului copiilor Tăi. M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda, până ce am intrat în Sfântul Locaș al lui Dumnezeu și am luat seama la soarta de la urmă a celor răi. Da, Tu-i pui în locuri alunecoase și-i arunci în prăpăd. Cum sunt nimiciți într-o clipă! Sunt pierduți, prăpădiți printr-un sfârșit năprasnic. Ca un vis la deșteptare, așa le lepezi chipul, Doamne, la deșteptarea Ta! (Psalmii 73:1-20)

O femee plăcută capătă cinste, și cei asupritori capătă bogăție. (Proverbe 11:16)

Tu ești prea drept, Doamne, ca să mă cert cu Tine; vreau totuși să Te întreb asupra orânduirilor Tale. Pentru ce propășește calea celor răi și toți mișeii trăesc în pace? I-ai sădit, au prins rădăcină, cresc, fac rod. Ce-i drept, ești aproape de gura lor, dar departe de inima lor! (Ieremia 12:1-2)

Bogații nelegiuiți

În Maon era un om foarte bogat, a cărui avere era în Carmel; avea trei mii de oi și o mie de capre și se afla la Carmel pentru tunderea oilor lui. (1 Samuel 25:2)

El le-a arătat bogăția strălucită a împărăției lui și slava minunată a mărimii lui în multe zile, timp de o sută optzeci de zile. (Estera 1:4)

Haman le-a vorbit despre strălucirea bogățiilor lui, despre numărul fiilor săi, despre tot ce făcuse împăratul ca să-l ridice în vrednicie și despre locul pe care i-l dăduse mai presus de căpeteniile și slujitorii împăratului. (Estera 5:11)

Țara lor este plină de argint și de aur și comorile lor n-au sfârșit; țara este plină de cai, și carele lor sunt fără număr. (Isaia 2:7)

Când ieșeau mărfurile tale pe mări, săturai un mare număr de popoare; cu belșugul avuțiilor și mărfurilor tale, îmbogățeai pe împărații pământului. (Ezechiel 27:33)

Acum, îți voi face cunoscut adevărul: Iată că vor mai fi încă trei împărați în Persia. Cel de-al patrulea va strânge mai multă bogăție decât toți ceilalți și, când se va simți puternic prin bogățiile lui, va răscula totul împotriva împărăției Greciei. (Daniel 11:2)

Și un om bogat, numit Zacheu, mai-marele vameșilor, (Luca 19:2)

Porunca de a nu căuta propășirea anumitor oameni

Să nu-ți pese nici de propășirea lor, nici de bunăstarea lor toată viața ta, pe vecie. (Deuteronomul 23:6)

Să nu dați deci pe fetele voastre după fiii lor, nici să nu luați pe fetele lor de neveste pentru fiii voștri și să nu vă pese niciodată nici de propășirea lor, nici de bunăstarea lor. În chipul acesta veți ajunge tari, veți mânca cele mai bune roade ale țării și o veți lăsa pe veci moștenire fiilor voștri.’ (Ezra 9:12)

Calea greșită spre propășire

Unii propășesc păcătuind fără a-și recunoaște păcatul

Și Efraim zice: ‘Cu adevărat, m-am îmbogățit, am făcut avere și, în toată munca mea, nu mi s-ar putea găsi nici o nelegiuire care să fie un păcat.’ (Osea 12:8)

Căci cei ce le cumpără le ta e și nu se simt vinovați. Și cel ce le vinde zice: ‘Binecuvântat să fie Domnul, căci mă îmbogățesc!’ Și păstorii lor nu le cruță. (Zaharia 11:5)

Unii se arată evlavioși ca să propășească

Și Mica a zis: „Acum știu că Domnul îmi va face bine, fiindcă am ca preot pe levitul acesta.” (Judecători 17:13)

Diverse

...dacă o vei căuta ca argintul și vei umbla după ea ca după o comoară, (Proverbe 2:4)

Nu blestema pe împărat nici chiar în gând și nu blestema pe cel bogat în odaia în care te culci, căci s-ar putea întâmpla ca pasărea cerului să-ți ducă vorba și un sol înaripat să-ți dea pe față vorbele. (Eclesiastul 10:20)

Oamenii înșală uneori cu privire la situația lor financiară

Unul face pe bogatul, și n-are nimic, altul face pe săracul, și are totuși mari avuții. (Proverbe 13:7)

Banii folosiți pentru a ilustra valoarea Împărăției lui Dumnezeu

Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o țarină. Omul care o găsește o ascunde și, de bucuria ei, se duce și vinde tot ce are și cumpărățarina aceea. Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. Și, când găsește unmărgăritar de mare preț, se duce de vinde tot ce are și-l cumpără. (Matei 13:44-46)

Viața neprihănită asemănată cu argintul

Limba celui neprihănit este argint ales; inima celor răi este puțin lucru. (Proverbe 10:20)

Judecata asupra națiunilor bogate și nelegiuite

De aceea strâng ce le mai rămâne și își strămută averile dincolo de pârâul sălciilor. (Isaia 15:7)

Ție, care locuești lângă ape mari și care ai vistierii nemărginite, ți-a venit sfârșitul, și lăcomia ta a ajuns la capăt! (Ieremia 51:13)

Spune Tirului: ‘Tu, care stai pe malul mării și faci negoț cu popoarele unui mare număr de ostroave, așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Tirule, tu ziceai: ‹Eu sunt de o desăvârșită frumusețe!› Cei din Tars făceau negoț cu tine cu tot felul de mărfuri pe care le aveai din belșug. Veneau la târgul tău cu argint, cu fier, cu cositor și cu plumb. Iavanul, Tubalul și Meșecul făceau negoț cu tine; dădeau robi și unelte de aramă în schimbul mărfurilor tale. Cei din casa Togarmei aduceau la târgul tău cai, călăreți și catâri. Cei din Dedan făceau negoț cu tine; negoțul multor ostroave trecea prin mânile tale; îți aduceau ca bir coarne de fildeș și de abanos. Siria făcea negoț cu tine, cu marele număr de lucruri făcute de tine; ei veneau la târgul tău cu smarald, purpură și materii pestrițe, cu in subțire, mărgean și agat. Iuda și țara lui Israel făceau negoț cu tine; îți dădeau grâu de Minit, turte, miere, untdelemn și leac alinător în schimbul mărfurilor tale. Damascul făcea negoț cu tine, cu marele număr de lucruri făcute de tine, cu tot felul de mărfuri pe care le aveai din belșug; îți dădea vin din Helbon și lână albă. Vedanul și Iavanul, de la Uzal, veneau la târgul tău: fier lucrat, casie și trestie mirositoare erau schimbate cu tine. Dedanul făcea negoț cu tine cu învelitori de pus pe cal. Arabia și toți voevozii Chedarului erau negustorii tăi și-ți aduceau mei, berbeci și țapi. Negustorii din Seba și din Raema făceau negoț cu tine; îți plăteau cu cele mai bune miresme, cu pietre scumpe și aur mărfurile tale. Haranul, Canehul și Edenul, negustorii din Seba, din Asiria, din Chilmad făceau negoț cu tine; făceau negoț cu tine de haine scumpe, de mantale de purpură albastră și cusături la gherghef, de covoare scumpe, puse în lăzi de funii, sucite și bine împletite, aduse la târgul tău. Corăbiile din Tars îți aduceau mărfurile pe mare; erai în culmea bogăției și slavei, în inima mărilor! Vâslașii tăi te duceau pe ape mari, dar un vânt de la răsărit te va sfărâma în inima mărilor! Bogățiile tale, târgurile tale și mărfurile tale, marinarii și cârmacii tăi, cei ce îți dreg crăpăturile corăbiilor și cei ce fac schimb de mărfuri cu tine, toți oamenii de război care sunt în tine și toată mulțimea care este în mijlocul tău se vor prăbuși în inima mărilor în ziua căderii tale. (Ezechiel 27:3, 12-27)

Israel era o vie mănoasă, care făcea multe roade. Cu cât roadele sale erau mai multe, cu atât mai multe altare a zidit; cu cât îi propășea țara, cu atât înfrumuseța stâlpii idolești. Inima lor este împărțită, de aceea vor fi pedepsiți. Domnul le va surpa altarele, le va nimici stâlpii idolești. (Osea 10:1-2)

Văitați-vă, locuitori din Macteș! Căci toți cei ce fac negoț sunt nimiciți, toți cei încărcați cu argint sunt nimiciți cu desăvârșire. Averile lor vor fi de jaf și casele lor vor fi pustiite; vor zidi case, și nu le vor locui, vor sădi vii, și nu vor bea vin din ele.” Nici argintul, nici aurul lor nu va putea să-i izbăvească în ziua mâniei Domnului, ci toată țara va fi mistuită de focul geloziei Lui, căci va nimici deodată pe toți locuitorii țării. (Țefania 1:11, 13, 18)

Tirul și-a zidit o întăritură; a îngrămădit argint ca pulberea și aur ca noroiul de pe ulițe. Iată că Domnul va pune mâna pe el, îi va năpusti puterea în mare și el însuși va fi ars cu foc. (Zaharia 9:3-4)

Împăratul nu trebuia să se îmbogățească prea mult

Dar să n-aibă mulți cai și să nu întoarcă pe popor în Egipt ca să aibă mulți cai, căci Domnul v-a zis: ‘Să nu vă mai întoarceți pe drumul acela.’ Să nu aibă un mare număr de neveste, ca să nu i se abată inima, și să nu strângă mari grămezi de argint și aur. (Deuteronomul 17:16-17)

Împărații au călcat porunca de a nu se îmbogăți prea mult

Solomon avea patruzeci de mii de iesle pentru caii de la carele lui și douăsprezece mii de călăreți. (1 Împărați 4:26)

Greutatea aurului care-i venea lui Solomon pe fiecare an era de șase sute șaizeci și șase de talanți de aur, afară de ce scotea de la negustorii cei mari și din negoțul cu mărfuri, de la toți împărații Arabiei și de la dregătorii țării. Împăratul Solomon a făcut două sute de scuturi mari de aur bătut și pentru fiecare din ele a întrebuințat șase sute de sicli de aur și alte trei sute de scuturi mici de aur bătut, și pentru fiecare din ele a întrebuințat trei mine de aur, și împăratul le-a pus în casa numită. Împăratul a făcut un mare scaun de domnie de fildeș și l-a acoperit cu aur curat. Scaunul acesta de domnie avea șase trepte și partea de sus era rotunjită pe dinapoi; de fiecare parte a scaunului erau rezemători: lângă rezemători stăteau doi lei și pe cele șase trepte stăteau doisprezece lei de o parte și de alta. Așa ceva nu s-a făcut pentru nicio împărăție. Toate paharele împăratului Solomon erau de aur și toate vasele din casa erau de aur curat. Nimic nu era de argint: pe vremea lui Solomon argintul n-avea nicio trecere. Căci împăratul avea pe mare corăbii din Tars cu ale lui Hiram; și corăbiile din Tars veneau la fiecare trei ani, aducând aur și argint, fildeș, maimuțe și păuni. Împăratul Solomon a întrecut pe toți împărații pământului în bogății și înțelepciune. Toată lumea căuta să vadă pe Solomon, ca să audă înțelepciunea pe care o pusese Dumnezeu în inima lui. Și fiecare își aducea darul lui: lucruri de argint și lucruri de aur, haine, arme, mirodenii, cai și catâri – așa era în fiecare an. Solomon a strâns care și călărime; avea o mie patru sute de care și douăsprezece mii de călăreți, pe care i-a pus în cetățile unde își ținea carele și la Ierusalim, lângă împărat. Împăratul a făcut ca argintul să fie tot așa de obișnuit la Ierusalim ca pietrele, și cedrii, tot așa de mulți ca smochinii din Egipt, care cresc pe câmpie. Solomon își aducea caii din Egipt; o ceată de negustori de-ai împăratului se ducea să-i ia cu grămada pe un preț hotărât: (1 Împărați 10:14-28)

Solomon a strâns care și călărime; avea o mie patru sute de care și douăsprezece mii de călăreți, pe care i-a așezat în cetățile unde ținea carele și la Ierusalim, lângă împărat. Împăratul a făcut argintul și aurul tot atât de obișnuite la Ierusalim ca pietrele, și cedrii tot atât de obișnuiți ca sicomorii care cresc în câmpie. Solomon își aducea caii din Egipt; o ceată de negustori ai împăratului se duceau și-i luau în cete pe un preț hotărât; se duceau și aduceau din Egipt un car cu șase sute de sicli de argint și un cal cu o sută cincizeci de sicli. Tot așa aduceau și pentru toți împărații hetiților și pentru împărații Siriei. (2 Cronici 1:14-17)

Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul tău, care S-a îndurat de tine și te-a pus pe scaunul Lui de domnie ca împărat pentru Domnul Dumnezeul tău! Pentru că Dumnezeul tău iubește pe Israel și vrea să-l facă să rămână în picioare pe vecie, pentru aceea te-a pus împărat peste el, ca să faci judecată și dreptate.” Ea a dat împăratului o sută douăzeci de talanți de aur, foarte multe mirodenii și pietre scumpe. N-au mai fost mirodenii ca cele date împăratului Solomon de împărăteasa din Seba. Slujitorii lui Hiram și slujitorii lui Solomon care au adus aur din Ofir au adus și lemn mirositor și pietre scumpe. Împăratul a făcut cu lemnul mirositor scări pentru Casa Domnului și pentru casa împăratului și harpe și alăute pentru cântăreți. Nu se mai văzuse așa ceva în țara lui Iuda. Împăratul Solomon a dat împărătesei din Seba tot ce a dorit ea, ce a cerut, mai mult decât adusese ea împăratului. Apoi s-a întors și s-a dus în țara ei, ea și slujitorii ei. Greutatea aurului care venea pe fiecare an lui Solomon era de șase sute șaizeci și șase de talanți de aur, afară de ce lua de la negustorii cei mari și de la cei mici, de la toți împărații Arabiei și de la dregătorii țării, care aduceau aur și argint lui Solomon. Împăratul Solomon a făcut două sute de scuturi mari de aur bătut, și pentru fiecare din ele a întrebuințat șase sute de sicli de aur bătut, și alte trei sute de scuturi de aur bătut, și pentru fiecare din ele a întrebuințat trei sute de sicli de aur; și împăratul le-a pus în casa pădurii Libanului. Împăratul a făcut un mare scaun de domnie de fildeș și l-a acoperit cu aur curat. Scaunul acesta de domnie avea șase trepte și un așternut pentru picioare, de aur, care se ținea de scaunul de domnie; de fiecare parte a scaunului erau rezemători, lângă rezemători erau doi lei și, pe cele șase trepte, de o parte și de alta, erau doisprezece lei. Așa ceva nu s-a făcut pentru nicio împărăție. Toate paharele împăratului Solomon erau de aur și toate vasele din casa pădurii Libanului erau de aur curat. Nu era nimic de argint – argintului nu i se dădea niciun preț pe vremea lui Solomon. Căci împăratul avea corăbii din Tarsis, care călătoreau cu slujitorii lui Hiram; și la fiecare trei ani veneau corăbiile din Tarsis aducând aur și argint, fildeș, maimuțe și păuni. Împăratul Solomon a întrecut pe toți împărații pământului prin bogățiile și înțelepciunea lui. Toți împărații pământului căutau să-l vadă pe Solomon ca să audă înțelepciunea pe care o pusese Dumnezeu în inima lui. Și fiecare din ei își aducea darul lui, lucruri de argint și lucruri de aur, haine, arme, mirodenii, cai și catâri; așa era în fiecare an. Solomon avea patru mii de iesle pentru caii de la carele lui și douăsprezece mii de călăreți, pe care i-a așezat în cetățile unde își ținea carele și la Ierusalim, lângă împărat. El stăpânea peste toți împărații, de la râu până la țara filistenilor și până la hotarul Egiptului. Împăratul a făcut argintul tot așa de obișnuit la Ierusalim ca pietrele și cedrii tot atât de mulți ca smochinii sălbatici, care cresc pe câmpie. (2 Cronici 9:8-27)

Proorocie

Și fiica Tirului, și cele mai bogate din popor vor umbla cu daruri ca să capete bunăvoința ta. (Psalmii 45:12)

Ezechia s-a bucurat și a arătat trimișilor locul unde erau lucrurile lui de preț, argintul și aurul, miresmele și untdelemnul de preț, toată casa lui de arme și tot ce se afla în vistieriile lui: n-a rămas nimic în casa și în ținuturile lui pe care să nu li-l fi arătat. Isaia a mai zis: „Ce au văzut în casa ta?” Ezechia a răspuns: „Au văzut tot ce este în casa mea: n-a rămas nimic în vistieriile mele pe care să nu li-l fi arătat.” Atunci Isaia a zis lui Ezechia: „Ascultă Cuvântul Domnului oștirilor: ‘Iată, vor veni vremurile când vor duce în Babilon tot ce este în casa ta și tot ce au strâns părinții tăi până în ziua de azi: nimic nu va rămâne’, zice Domnul. (Isaia 39:2, 4-6)

Când vei vedea aceste lucruri, vei tresări de bucurie și îți va bate inima și se va lărgi, căci bogățiile mării se vor întoarce spre tine și vistieriile neamurilor vor veni la tine. Vei fi acoperit de o mulțime de cămile, de dromaderi din Madian și Efa; vor veni toți din Seba, aducând aur și tămâe, și vor vesti laudele Domnului. Căci pe Mine Mă așteaptă ostroavele, și corăbiile din Tarsis sunt în frunte, ca să aducă înapoi, de departe, pe copiii tăi, cu argintul și aurul lor, pentru Numele Domnului Dumnezeului tău, pentru Numele Sfântului lui Israel, care te proslăvește. Porțile tale vor sta veșnic deschise, nu vor fi închise nici zi, nici noapte, ca să lase să intre la tine bogăția neamurilor și împărații lor cu alaiul lor. (Isaia 60:5-6, 9, 11)

Dar voi vă veți numi preoți ai Domnului și veți fi numiți slujitori ai Dumnezeului nostru, veți mânca bogățiile neamurilor și vă veți făli cu fala lor. În locul ocării voastre, veți avea îndoită cinste; în locul rușinii, se vor veseli de partea lor, căci vor stăpâni îndoit în țara lor și vor avea o bucurie veșnică. (Isaia 61:6-7)

...voi clătina toate neamurile; comorile tuturor neamurilor vor veni și voi umple de slavă Casa aceasta’, zice Domnul oștirilor. (Hagai 2:7)

Strigă din nou și zi: ‘Așa vorbește Domnul oștirilor: «Cetățile Mele vor avea iarăși belșug de bunătăți, Domnul va mângâia iarăși Sionul, va alege iarăși Ierusalimul.»’” (Zaharia 1:17)

Nu cunoașteți cuvintele pe care le-a vestit Domnul prin prorocii de mai înainte, când Ierusalimul era încă locuit și liniștit împreună cu cetățile lui de primprejur și când și partea de miazăzi și câmpia erau locuite?’” (Zaharia 7:7)

Împărații pământului, domnitorii, căpitanii oștilor, cei bogați și cei puternici, toți robii și toți oamenii slobozi s-au ascuns în peșteri și în stâncile munților. Și ziceau munților și stâncilor: „Cădeți peste noi și ascundeți-ne de Fața Celui ce șade pe scaunul de domnie și de mânia Mielului, (Apocalipsa 6:15-16)

Și a făcut ca toți: mici și mari, bogați și săraci, slobozi și robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte și nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei. (Apocalipsa 13:16-17)

Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură și stacojiu, era împodobită cu aur, cu pietre scumpe și cu mărgăritare. Ținea în mână un potir de aur plin de spurcăciuni și de necurățiile curviei ei. (Apocalipsa 17:4)

...pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei și împărații pământului au curvit cu ea și negustorii pământului s-au îmbogățit prin risipa desfătării ei.” (Apocalipsa 18:3)

Negustorii pământului o plâng și o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa: marfă de aur, de argint, de pietre scumpe, de mărgăritare, de in subțire, de purpură, de mătase și de stacojiu; nici feluritele lor soiuri de lemn de tiin, tot felul de vase de fildeș, tot felul de vase de lemn foarte scump, de aramă, de fier și de marmură; nici scorțișoara, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tămâia, nici vinul, nici untdelemnul, nici făina bună de tot, nici grâul, nici boii, nici oile, nici caii, nici căruțele, nici robii, nici sufletele oamenilor. Și roadele atât de dorite sufletului tău s-au dus de la tine. Toate lucrurile alese, strălucite, sunt pierdute pentru tine și nu le vei mai găsi. Cei ce fac negoț cu aceste lucruri, care s-au îmbogățit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de frica chinului ei. Vor plânge, se vor tângui și vor zice: ‘Vai! vai! Cetatea cea mare, care era îmbrăcată cu in foarte subțire, cu purpură și cu stacojiu, care era împodobită cu aur, cu pietre scumpe și cu mărgăritare! Atâtea bogății într-un ceas s-au prăpădit!’ Și toți cârmacii, toți cei ce merg cu corabia pe mare, marinarii și toți cei ce câștigă din mare stăteau departe și, când au văzut fumul arderii ei, strigau: ‘Care cetate era ca cetatea cea mare?’ Și își aruncau țărână în cap, plângeau, se tânguiau, țipau și ziceau: ‘Vai! vai! Cetatea cea mare, al cărei belșug de scumpeturi a îmbogățit pe toți cei ce aveau corăbii pe mare, într-o clipă a fost prefăcută într-un pustiu!’ (Apocalipsa 18:11-19)

Perspectiva bogăției folosită ca motivație

Locuiți cu noi; țara vă stă înainte, rămâneți în ea, faceți negoț și cumpărați pământuri în ea.” Sihem a zis tatălui și fraților Dinei: „Să capăt trecere înaintea voastră, și vă voi da ce-mi veți cere. Cereți-mi o zestre cât de mare și cât de multe daruri, și voi da tot ce-mi veți zice; numai dați-mi fata de nevastă.” (Geneza 34:10-12)

„Oamenii aceștia au gânduri de pace față de noi; să rămână dar în țară și să facă negoț; țara este destul de largă pentru ei. Noi vom lua de neveste pe fetele lor și le vom da de neveste pe fetele noastre. Turmele lor, averile lor și toate vitele lor vor fi atunci ale noastre. Să primim numai ce cer ei, ca să rămână la noi.” (Geneza 34:21, 23)

Fiecare zicea: „Ați văzut pe omul acesta înaintând? A înaintat ca să arunce ocara asupra lui Israel! Dacă-l va omorî cineva, împăratul îl va umple de bogății, îi va da de nevastă pe fiică-sa și va scuti de dări casa tatălui său în Israel.” (1 Samuel 17:25)